Bună draga mea,
Astăzi am o altfel de surpriză pentru tine, este o scrisoare de la un destinatar necunoscut. O scrisoare care îți poate fi adresată chiar ție și care are un mesaj ce te va surprinde cu siguranță.
Dar haide să-ți spun toată povestea acestei scrisori.
Ieri am vrut să plec spre casă cu trenul, însă întâmplarea a făcut să nu fiu atentă la ceas și să-l pierd, așa că m-am văzut nevoită să-l aștept pe următorul.
Mi-am luat o cafea, m-am așezat pe una dintre băncuțele din gară și am început să citesc din cartea pe care o aveam la mine. Eram destul de prinsă de mesajul ei, așa că nici nu mi-am dat seama că cineva s-a așezat lângă mine.
Când am întors capul am observat că se uita curios, cu ochii mari, colegul meu de bancă de gară, un copil tare drăgălaș.
Am început să vorbesc cu el și mi-a spus că el vine de departe cu o misiune foarte importantă aici, pe care însă nu mi-o poate divulga, pentru că nici el nu o știe prea bine, însă este sigur că trebuie s-o îndeplinească. Mi-a mai spus că nu știe încă să scrie și să citească și că are nevoie ca eu să-l ajut să scrie o scrisoare.
„Pentru cine?” l-am întrebat eu intrigată. A tăcut pentru un moment, de parcă urma să-mi spună un mare secret și nu știa dacă sunt de încredere sau nu, iar apoi mi-a mărturisit cu o voce joasă și plină de emoție „pentru mama mea”.
Și uite așa am ajuns să scriu, după dictare, scrisoarea de mai jos:
„Mami,
În primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru devotamentul tău și iubirea pe care mi-o acorzi necondiționat, pentru că mă faci să mă simt special și unic, pentru că ai grijă de mine și îmi îndrumi pașii. Pentru că ești minunată, pentru că ești mama mea.
Îți scriu această scrisoare pentru că te văd îngrijorată, te văd preocupată de faptul că uneori ai impresia că nu faci lucrurile suficient de bine, că nu ești o mamă bună, că nu ești perfectă.
Simt cum te frămânți atunci când îți pierzi răbdarea mai repede decât ar trebui, când ești obosită și nu-mi răspunzi la întrebări, când nu-mi poți oferi atâta atenție câtă ți-ai dori pentru că mai ai și alte lucruri de făcut, sau când te simți extenuată iar tot ceea ce îți dorești sunt câteva momente de liniște. Și îți spui în gând „o mamă nu poate fi obosită atunci când este vorba despre copilul ei, trebuie să aibă răbdare, trebuie să îi fie dedicată și mereu activă, mereu prezentă, mereu acolo să-i îndeplinească orice dorință”.
Voiam să-ți scriu și să-ți spun că eu nu am nevoie ca tu să fii perfectă, de fapt tu ești perfectă exact așa cum ești. Când am venit pe lume, eu te-am ales pe tine pentru că doar tu, prin lecțiile de viață pe care mi le dai zilnic, poți să mă crești astfel încât eu să devin omul de mai târziu care are o misiune pe acest pământ. Fără tine nu aș putea îndeplini niciodată acea misiune. Fără tine nu aș mai fi eu.
Așa că te rog, nu mai încerca să fii perfectă, pentru că eu am nevoie de tine așa cum ești, adică extraordinară.”
În buimăceala momentului am uitat să-l întreb pe micuț cum se numește și unde să-i expediez scrisoarea. Apoi trenul a venit, iar eu am plecat în grabă, cu bucata de hârtie în mână.
Tot drumul m-am gândit la el. Ce anume l-a determinat să-i scrie această scrisoare mamei sale. Cu siguranță o iubește tare mult și este îngrijorat pentru ea, dar în același timp și pentru el, pentru că din câte am înțeles din cuvintele sale, dacă mama lui ar fi altfel, atunci el nu ar mai putea să-și îndeplinească misiunea atât de importantă.
Îmi doresc tare mult ca mesajul acesta să ajungă la destinatar, așa că am hotărât să îl scriu aici.
Poți fi chiar tu mama copilului din gară, sau poate cunoști pe cineva care seamănă cu mama descrisă de acesta și atunci am să te rog să dai mesajul mai departe, pentru a ajunge la ea.
Totuși dacă ai citit acest articol, nu este deloc întâmplător.
Știi exact de ce ai primit acest mesaj astăzi!
Să creștem împreună!
Cu drag,
Adriana
Surăsă foto aici
