Lauda este un subiect controversat atunci când vorbim despre educația copiilor.

Unii specialiști susțin lauda, în timp ce alții consideră că este folosită pentru a-i manipula pe copii să facă acele activități care le sunt pe placul adulților și că aceasta le scade încrederea în sine, precum și motivația interioară, respectiv plăcerea de a face un anumit lucru.

Lauda copiilorCopilul se naște având vie în el nevoia de cunoaștere, nevoia de a ști. Vedem cum un bebeluș atinge tot ce-l înconjoară, bagă în gură, trage, împinge, aruncă pe podea, observă reacția părinților la toate acțiunile sale, doar pentru a înțelege lumea și regulie care o construiesc. Face toate aceste lucruri fără a fi motivat în vreun fel, prin recompense sau pedepse. Cu toate acestea, copilul se bucură atunci când își vede părinții fericiți și are tendința de a reproduce acele acțiuni care îi aduc acceptarea lor.

Studiile au scos la iveală că atunci când copiii sunt recompensați pentru activitățile pe care le fac în mod natural cu plăcere, ei își pierd interesul pentru acele activități. Totodată, atunci când se folosesc recompense, acestea trebuie să fie din ce în ce mai mari, pentru a-i menține atenția copilului pentru activitatea pe care o face.

Și lauda este o altă formă de recompensă, care dacă este lipsită de conținut, îi poate afecta copilului motivația interioară. Atunci când adulții nu sunt prezenți, copilul nu va mai simți nevoia să facă acele lucruri, pentru că nimeni nu îl poate vedea. Apoi, când va merge la școală se va așteapta să primească aprobarea dascălului pentru fiecare acțiune a sa, neștiind să își formeze un punct de vedere propriu, temându-se că un răspuns greșit va atrage după sine dezaprobarea celorlalți și ridicarea iubirii.

Și atunci, cum rămâne cu lauda?

Este foarte important să-l faci pe copil prezent la ceea ce simte atunci când are o reușită. În locul unei laude goale, cum este atât de frecventul „Bravo!”, îi poți adresa întrebări precum: „Care frază îți place cel mai mult din compunerea pe care ai făcut-o? Vrei să o recitești?”, „Care a fost cea mai grea piesă de găsit la puzzel-ul pe care l-ai făcut?”, „Cum te-ai simțit când ai găsit soluția la problema de astăzi din clasă?”. Astfel copilul își va muta atenția spre cum se simte atunci când reușește ceva, spre motivația intrioară, singura care „arde” pe termen lung și care îl determină să știe, să cunoască, să învețe, să se dezvolte.

Aprezicază-i procesul învățării, nu doar reușitele. Avem tendința să îi apreciem pe copii și să le arătăm acest lucru doar atunci când reușesc să realizeze ceva. Or, drumul dobândirii unor noi competențe și cunoștințe este unul lung, presărat de greșeli. Iar greșeala nu este altceva decât o oportunitate de învățare.

Unul dintre precursorii succesului este felul în care copilul se raportează la greșeală. Cei ce au crescut cu o teamă de a greși adânc înrădăcinată în subconștient, au tendința să evite provocările și noile experiențe, atât în copilărie cât și la maturitate. De aceea este important să-i fie apreciat copilului efortul învățării și nu doar rezultatul.

Admiră-te cu voce tare. Chiar așa, de câte ori știm noi adulții să ne admirăm cu voce tare pentru lucrurile care ne fac mândri de noi înșine? De câte ori ne spunem: „Am făcut o treabă excelentă, mi-a plăcut cum le-am vorbit acelor oameni astăzi” sau „Mi-a plăcut cum am rezolvat conflictul de la serviciu”, chiar dacă nimeni nu este prezent să ne asculte? De foarte puține ori, să nu spun niciodată. În schimb ne gândim ce putem face mai bine sau ce mai avem de făcut, mereu în goana spre mai mult și spre mai bine, niciodată sătui de cine suntem acum.

Copilul va învăța să se aprecieze pe sine urmărind modelul tău. Povestește-i experiențele de peste zi care te-au făcut să te simți mândră de tine, ce reușite ai avut și de ce te-ai simțit astfel. Spune-i și atunci când ceva nu-ți iese bine la prima încercare, pentru ca el să înțeleagă că dobândirea unor competențe nu se întâmplă peste noapte.

Laudele lipsite de conținut, nespecifice, nerealiste nu îl ajută pe copil. O laudă lipsită de conținut este cea în care spui doar „Bravo!” și mai ales atunci când o spui des, pentru orice lucru pare care-l face copilul, ea își pierde valoarea. Tot aceasta este și o laudă nespecifică, în care nu spui nimic despre cum a desenat copilul, sau cum a recitat poezia, ci te rezumi la un simplu „Bravo!”. Supraevaluezi abilitățile copilului din dorința de a-l încuraja, însă acest lucru poate duce la o neconcordanță între ceea ce-i spui tu și ceea ce-i spun ceilalți, sau ceea ce poate el să facă.

La polul opus, educația prin critică este cea care știrbește încrederea în sine, nu doar în anii copilăriei, dar și târziu după aceea, la maturitate, când adultul încă aude vocea critică a părinților, care acum a devenit vocea lui interioară și care-l însoțește la fiecare pas. Câți dintre noi aud încă acea voce?

Copilul are într-adevăr nevoie ca părintele să creadă în el, dar la fel de multă nevoie are să creadă în el însuși.

Îi poți arăta apreciere copilului, în primul rând pentru cine este el și mai apoi pentru ceea ce face. Aprecierea înseamnă: “Te văd! Te văd pe tine, ești minunat și atunci când greșești și atunci când reușești și mă simt mândru/mândră”. La fel de important este și modul în care o spunem și intenția din spatele laudei. Aprecierile sunt importante pentru copilul care vrea să se simtă acceptat și iubit de către părinte.

Scoala care creste oameni de succesDespre motivația interioară, recompense și nevoia de cunoaștere am discutat pe larg în materialul “Școala care crește Oameni de succes”, pe care îl poți descărca gratuit aici. Te invit să afli o mulțime de informații care-ți pot fi de ajutor pentru a-l sprijini pe copilul tău, fie el preșcolar sau elev. Profită și accesează aceste informații gratuit.

Să creștem împreună,

Adriana

Posted in: Fără categorie

Lasa un comentariu