Bine te-am (re)găsit,

În articolul de astăzi te provoc la o discuție despre frici. Și pentru că fricile sunt un subiect mult prea general, iar fiecare situație în parte este unică și fiecare copil este diferit, la final de articol am pregătit o surpriză pentru tine.

Frici mai mari sau frici mai mici, cu toții le avem. Ești de acord cu mine?

Când eram copil, m-am temut de multe lucruri. Mama îmi spunea că atunci când am făcut primii pași, mă temeam să nu cad după ce într-o zi am îmbrățișat zdravăn podeaua.

O mare teamă a mea a fost să rămân la grădiniță fără bunica.

M-am temut de monștri și spirite.

Apoi de o geantă verde a mamei despre care-mi spusese că este făcută din piele de crocodil.

A urmat teama de școală, de a nu face față noului, de ce vor spune ceilalți, de o notă mică, teama de a nu fi acceptată de colegii mei. Oho și o mulțime de alte temeri legate de școală.

De ce îți povestesc despre temerile mele?

fricile-copiilorPentru că temerile mele sunt cele pe care le are majoritatea copiilor, în diferite etape de creștere și dezvoltare.

Sunt ele iraționale? Multe dintre ele da, sunt iraționale, la fel ca și temerile adulților.

Și nouă, adulților, ne este frică. Când copilul/soțul/soția/mama/tata nu ne răspund la telefon mai multă vreme, în capul nostru se derulează cele mai cumplite scenarii. Ne este frică să ne pierdem locul de muncă, sau că șeful ne va certa în ședința de astăzi. Ne temem când punem bazele unui proiect nou, că acesta nu va funcționa. Până și copiilor le purtăm de grijă, adică ne temem pentru ei.

Frica este o emoție care ne însoțește încă de când venim pe lume și are rolul de a ne proteja.

Pentru a-și depăși temerile, copiii au nevoie de sprijin, altfel ele pot continua și la maturitate sub o formă sau alta.

Tu îți mai amintești de ce îți era frică atunci când erai copil?

De multe ori, copilul reușește să construiască de unul singur, prin joc, prin cercetare, prin experimentare și învățare, strategii sănătoase de a face față temerilor sale.

Însă, sunt și acele situații în care temerile cresc odată cu el. Iar copilul ajunge un adult ce nu se mai teme să-și piardă părinții, dar intră în panică la gândul că și-ar putea pierde soțul sau soția. Fricile din relația cu partenerul de viață sunt strâns legate de stilul de atașament pe care copilul l-a format cu părinții, în primii ani de viață.

De asemenea, un copil care se teme de întuneric, sau de mașini, sau de câini poate ajunge un adult cu aceleași temeri.

Dacă în copilărie temerile sunt mai ușor de gestionat, la vârsta adultă devine mai dificil să lucrezi cu o teamă pe care ai dobândit-o în copilărie. De cele mai multe ori, temerile adulților își au rădăcinile în copilărie. Așa că, recomandarea este să-i sprijinim pe copii să își depășească fricile.

De unde vin temerile copiilor?

Un copil (și un adult) poate simți teamă pentru două scenarii:

  • Ceva ce nu s-a întâmplat încă și se poate întâmpla
  • Ceva ce s-a întâmplat deja și s-ar putea repeta

Există mai multe tipuri de temeri. Unele provin din registrul real, precum teama de câini, altele provin din registrul fantastic, precum teama de monștri.

Diferența între o teamă din registrul fantastic, precum Bau-Baul și una din registrul real, cum este cea de un aspirator, este aceea că, pentru cea dintâi, explicațiile logice nu ajută. De aceea, este important să înțelegi din ce registru provine teama copilului pentru a-i putea veni în ajutor.

Îl putem ajuta pe copil să aducă o teamă din registru fantastic în cel real, prin joc. Iată cum un monstru poate fi desenat, poate fi croit, sau făcut din fructe. Astfel, copilul reușește să-și transpună teama în realitate, iar jocul este un instrument bun pentru a-l ajuta să o depășească. Foaia pe care a fost desenată frica se poate transforma lesne într-o bărcuță și trimisă pe o apă curgătoare, sau monstrului din materiale i se pot adăuga funtițe și fluturași pentru a-l face mai caraghios, cum și cel din farfurie va fi mâncat la micul dejun.

Teama este sănătoasă atunci când apare pentru a semnala un pericol, însă anxietatea creează limite și blocaje, care îl împiedică pe copil să se bucure de viață și îi pot afecta dezvoltarea.

În spatele fiecărei temeri se ascunde o nevoie. Spre exemplu, în spatele temerii de separare, se ascunde nevoia copilului de a fi în siguranță, lângă părinții săi. Identificând nevoia din spatele temerii, îl poți ajuta pe copil să își depășească frica.

Unele temeri se nasc atunci când copilul nu poate rosti în cuvinte ceea ce îl frământă. Ele apar deseori în urma unor schimbări intervenite în viața copilului (apariția unui nou frate, mersul la grădiniță, mutarea într-o altă casă și așa mai departe). Copilul poate manifesta brusc o frică precum cea de monștri, pentru că nu își poate verbaliza teama ascunsă, cum este cea de a împărți iubirea părinților cu noul frate.

O teamă despre care copilul nu poate să vorbească, este mult mai dificil de gestionat decât o teamă pe care copilul este capabil să o pună în cuvinte.

Sunt foarte multe lucruri de spus aici și fiecare situație este unică. De aceea, te invit să discutăm situații concrete.

⏭️ Pentru că este o perioadă dominată de schimbări 🌪️🌞🌩️, în care emoțiile👥 copiilor pot fi manifestate la o intensitate ridicată🤯, dar și pentru că mulți părinți îmi scriu că nu pot găsi cauza (rădăcina🎋) problemei pentru a putea acționa, am hotărât să reiau Webinarul:

😠Furia și 😱fricile copiilor – când 🎭emoțiile preiau controlul”.

Dacă ești 👨‍👩‍👦‍👦părinte și te procupă această temă și mai ales dacă te confrunți cu situații critice în acest moment, te aștept la webinar 💻 sâmbătă, 13 Februarie, ora 🕰️ 09:00.

Vom vorbi despre:

➡️Cum i-a influențat pe copii perioada de izolare și la ce să ne așteptăm de acum înainte
➡️Care sunt manifestările comportamentale care ne indică un dezechilibru emoțional
➡️Preocupările emoționale ale copilului în funcție de vârstă
➡️Ce se întâmplă în creier atunci când emoțiile preiau controlul
➡️Etape tipice în dezvoltarea copilului și care sunt aspectele atipice – semnalele de alarmă
➡️Cum formulează copiii reacții de răspuns la propriile emoții
➡️Ce se află în spatele unor comportamente precum plâns, crize de furie, agresivitate, anxietate
➡️Cum îl poți sprijini pe copil să-și gestioneze emoțiile puternice (furie, teamă, dezamăgire, frustrare, tristețe ș.a.m.d)
➡️Care sunt tipurile de temeri și cum pot fi acestea gestionate în funcție de fiecare situație în parte
➡️Teama de separare
➡️Modul în care adulții reacționează la temerile copiilor
➡️Jocuri ce pot fi folosite pentru a-l ajuta pe copil să-și gestioneze teama
➡️Cum îl ajuți pe copil să-și gestioneze furia pentru a nu se transforma în agresivitate
➡️Cum remarcăm anumite tematici în jocul copilului: agresivitate, teamă, prezența unui agresor în viața copilului ș.a.m.d.
➡️Strategii de gestionare a situațiilor în care copilul devine agresiv
➡️Cum poate dobândi copilul un vocabular emoțional
➡️Cele 3 motive care duc la apariția unui comportament nedorit
➡️Când și de ce apare minciuna? Cum gestionezi situația în care copilul minte

Webinarul are o structură practică și multe exemple concrete.

⚠️Detalii despre eveniment și înscriere, aici:

Webinar 😠Furia și 😱fricile copiilor – când 🎭emoțiile preiau controlul

Iată mesajul unei mame care mi-a scris despre teama fiicei sale de dentist:

Am fost cu fiica mea, M., în varstă de aproape 7 ani, de nenumarate ori la dentist. Tot timpul i-a plăcut, a stat cuminte (mai făcea uneori mici mofturi, dar nimic grav) și totul era ok. De la un moment încoace (de câteva luni) nu a mai vrut să deschidă gura, a început să muște, să dea doctoriței peste mână, etc. Pur și simplu în ultimele 3-4 dăți ne-am dus degeaba. Ea promite tuturor (inclusiv doctorilor) că de data asta va deschide gura și va sta cuminte, însă când ajunge efectiv pe scaun, parcă o văd cum se încordează toată și o cuprinde o frică absolut paralizantă.

Cum aș putea să o ajut să învingă această frică?

M-am gândit la un moment dat să intrerup tratamentul o perioadă de câteva luni, însă dna. doctor deja i-a găurit o parte din dinte, iar pansamentul pe care i-l pune are o durată de 2 săptămâni.

I-am răspuns, iar după câteva săptămâni m-am bucurat să primesc mesajul de mai jos:

Revin cu o veste bună, absolut neașteptată (sincer). Vizita pe 24 la dentist a mers mult mai bine decât mă așteptam. M. a fost curajoasă și chiar dacă a mai durut-o pe ici pe colo, a rezistat eroic, cu ajutorul meu și al minunatei doctorițe.

Mi-a spus ca au ajutat-o joculețele pe care le-am facut cu ea. Așa că îți mulțumesc din suflet că m-ai sprijinit să îmi pot ajuta copilul să treacă mai ușor peste teama de dentist.

Te aștept cu bucurie să ne cunoaștem pe 13 Februarie, la webinar și mă bucur la fel de tare să-mi scrii, dacă ai o nevoie punctuală, pe adresa de e-mail: contact@adrianamitu.com.

Gânduri bune,

Zile cu soare și răcoare,
Adriana 

Posted in: Fără categorie

Lasa un comentariu