Care sunt cele mai dragi amintiri din copilărie? Câte dintre aceste momente frumoase au fost cu părinții tăi? Și în câte dintre ele vă jucați?

Fără doar și poate, clipele în care te jucai împreună cu părinții sau bunicii sunt parte din sufletul tău.

Jocul este o modalitate excelentă de conectare, de hrănire afectivă prin atenția pe care părintele o dăruiește copilului.

Jocul este și un foarte bun instrument de a asculta și de a înțelege lumea copilului, de a deschide poarta spre sufletul său.

Copilul folosește jocurile pentru a înțelege lumea și pentru a da sens experiențelor sale de viață.

Jocul este folosit în două sensuri:

• Pentru învățare – când copilul se joacă „de-a gătitul”, „de-a magazinul”, „de-a meșterul”;
• Pentru vindecare – când copilul încearcă să integreze anumite experiențe de viață; spre exemplu după ce merge la doctor, vine acasă și se joacă „de-a doctorul” cu păpușile sale.

De cele mai multe ori, atunci când observăm un copil care se joacă, noi ne gândim că el se relaxează, însă, copilul este într-un proces intens în care acumulează cunoștințe și dezvoltă abilități.

Creierul său lucrează pentru a pune bazele structurilor neuronale care mai târziu îl vor sprijini să înțeleagă operații complexe, precum cele matematice, scrisul, cititul și așa mai departe.

În primii ani de viață, copilul pune bazele nivelului de inteligență pe care îl va atinge la maturitate. Fie că vorbim despre IQ (coeficientul de inteligență) sau EQ (coeficientul de inteligență emoțională), primii șapte ani de viață au o importanță deosebită pentru nivelul acestora. Iar aceștia sunt anii în care copilul învață prin joc.

Copiii înțeleg și interpretează lumea prin jocuri și povești.

Astfel că, atunci când copilul te invită să vă jucați împreună, îți deschide o poartă de comunicare spre lumea sa.

Prin joc, copilul reușește să transmită acele mesaje care sunt mai dificil de verbalizat. Spre exemplu, după apariția unui nou frate putem regăsi în jocul copilului teama de a pierde iubirea părinților.

Privește jocul ca o modalitate de comunicare cu cel mic. Imaginează-ți că stai la masă cu un prieten și afli ce are să îți spună, ce a făcut la grădiniță în ziua respectivă, cum s-au comportat ceilalți cu el în lipsa ta.

La fel cum noi povestim ce am făcut în decursul zilei, partenerului sau unui bun prieten, la fel și copilul își povestește experiențele prin joc.

În aceeași măsură, jocul sprijnă conectarea dintre părinte și copil. Conectarea ajută la o mai bună cooperare și la dezvoltarea armonioasă a copilului.

Un alt mod în care poți folosi jocul este pentru a-l sprijini pe copil să-și depășească temerile.

Jocul este un foarte bun aliat atunci când copilul se confruntă cu anumite frici, fie ele din registrul real (precum teama de aspirator, de apă, de a se lăsa tuns) sau din registrul fantastic (de monștri, de întuneric).

Iată doar două tipuri de jocuri pe care le poți folosi cu succes în acest sens:

• Jocurile de inversarea rolurilor. În aceste jocuri, părintele este cel care se teme, în timp ce copilul este cel puternic. Acest tip de joc este foarte util pentru depășirea fricilor pe care le întâmpină copilul, fie că vorbim despre teama de dentist sau teama de un animal. Ceea ce ai de făcut este să te transpui în rolul unui personaj care se teme de acel lucru care-l sperie pe copil; spre exemplu tu ești pacientul la stomatolog, iar copilul este cel care deține controlul situației, dentistul.
• Jocul simbolic, cu păpuși, este o altă cale pe care o poți utiliza pentru a-l sprijini pe copil să integreze anumite situații din viața sa. În aceste jocuri folosiți două sau trei păpuși pentru a ilustra o anumită situație care îl frământă pe copil, spre exemplu întoarcerea părintelui la locul de muncă sau apariția unui nou frate. Dacă jocul este eficient, copilul va dori să-l joace de mai multe ori. Îi puteți propune să găsească mai multe finaluri ale poveștii, astfel reușind să vindece situația din viața reală.