Creativitatea – avantajul copiilor și al oamenilor de succes

Bine v-am (re)găsit,

Vreau mai întâi de toate să știu care este punctul vostru de vedere în ceea ce privește cretivitatea copiilor.

De ce considerțai că aceasta este importantă pentru dezvoltarea lor?

Copil creativEu personal nu o consider importantă, ci indispensabilă în mediul economico-social de astăzi.

Creativitatea înseamnă rapiditate de adaptare la situații noi și găsirea unor soluții atipice pentru rezolvarea diverselor probleme. Creativitatea înseamnă flexibilitate și cum să fii cu un pas în fața celorlalți.

Trăim într-un mediu care evoluează foarte rapid și care se schimbă de la o zi la alta, să nu mai spun de la un an la altul. Când copilul se îndreptă către o facultate, către o anumită specializare, acesta merge spre domeniul care oferă cele mai multe oportunități de dezoltare la momentul respectiv, dar până ce el își finalizează studiile domeniul deja nu mai este de actualitate, iar piața este suprasaturată de forță de muncă ieftină.

Creativitatea este una dintre calitățile care-l ajută să se diferențieze de concurenții săi, să vină cu răspunsuri originale la un interviu, cu soluții noi la locul de muncă și cu idei profitabile de afaceri.

Și atunci de ce o ucidem în școli?

Sistemul de învățământ nu este unul dintre cele mai fericite, teoria este literă de lege în școli iar copiilor li se antrenează doar capacitatea de memorare și nu cretivitatea.

Orice răspuns atipic, care nu se găsește în manualele de specialitate, este penalizat. De multe ori mesajul transmis este  „stai jos, ai gândit destul, data viitoare pune mâna și învață”.

Cert este că școala te pregătește pentru o cu totul altă experiență decât cea care este într-adevăr în viață.

Dar nu sistemul de învățământ este cel despre care vreau să vorbim aici, ci despre a-i stimula copilului creativitatea acasă și despre a vă dezvolta această latură împreună.

Copiii sunt foarte creativi, iar un astfel de joc nu va fi deloc dificil pentru el, poate pentru tine va constitui o provocare.

Haideți să vedem câteva exemple de jocuri atipice și amuzante de stimulare a creativității, care vă pot anima timpul petrecut împreună.

  • În loc de tradiționala poveste citită din cărți, apelează din când în când la un joc de construire a poveștilor împreună cu micuțul tău. Începi tu prin a spune o frază, după care el s-o continue cu o idee de-a sa, apoi tu preiei ștafeta și narezi în continuare și tot așa până terminați istorioara. Acest joc vă va stimula amândurora cretivitatea și vă va antrena imaginația.
  • Într-un studiu asupra creativității s-a demonstrat că adulții sunt mult mai puțin cretivi decât copiii pentru că ei caută soluții raționale, în timp ce micuții doar fac un exercițiu de imaginație. În studiul respectiv li s-a arătat adulților o imagine care nu reprezenta ceva anume și li s-a cerut să găsească diverse interpretări ale acestia. Majoritatea adulților au găsit una maxim două variante, în timp ce copiii au găsit peste cinci. Fă acest exercițiu cu micuțul tău, uitați-vă la nori și încercați să ghiciți ce formă au, sau priviți un desen asimetric și dați-i diverse interpretări.
  • Jocul rimelor poate fi la fel de interesant și creativ. Ca și în jocul cu povestea spune-i copilului tău un vers la care el să-ți răspundă cu un alt vers care să rimeze cu al tău. Apoi inversați rolurile. Sigur va fi un joc foarte amuzant pentru amândoi care vă va binedispune.
  • Desenatul este de asemenea o activitate care-ți dezvoltă latura creativă. Desenați împreună, poate mergeți chiar la un curs de pictat pe față. Copiii adoră astfel de activități ieșite din comun, mai ales atunci când le fac împreună cu părinții. Știu când eram mică și pictam împreună cu mama mea statuete (bibelouri), era o activitate care-mi plăcea tare mult.
  • Jocul oamenilor este un joc pe care-l puteți practica atunci când așteptați undeva. Propune-i copilului tău să faceți pe Sherlock Holmes și să ghiciți cât mai multe detalii despre o persoană din fața voastră, să-i creați acesteia o poveste. Începe tu spunându-i de exemplu „uite băiatul acela citește o carte de anatomie, sigur este student la medicină și astăzi are examen”. Observați împreună cât mai multe detalii și nici nu veți simți când va trece timpul. Este un joc pe care eu îl practic cu placere și astăzi și care mă ajută să citesc mult mai ușor oamenii cu care interacționez pentru prima dată.
  • Actoria este la fel de interesantă și creativă. Propune-i copilului ca la masa de Duminică să pună în scenă o piesă scurtă pentru tine și tatăl său. Dacă ai mai mulți copiii aceștia o pot face împreună sau separat, cum doresc. Bineînțeles dacă acest joc îi încântă și pe ei. Dar copiii sunt dornici de atenție și vor să vă vadă mândri de realizările lor, așa că nu vor scăpa ocazia să vă impresioneze. Mai mult decât atât îi veți da de lucru pentru o zi – două, timp în care va regiza șceneta. Iar un copil este cuminte atunci când este vesel, când are ceva de lucru.

Recomandarea mea este să înveți din nou să te joci și să împrumuți din optica micuțului tău, care este atât de creativ și are o imaginație atât de bogată.

Să creștem împreună!

Cu drag,

Adriana

Sursă foto aici

Dragul meu, curajul este…

Dragile mele,

Astăzi vreau să vorbim despre curaj.

Curajul este o altă valoare pe care o dăm copiilor noștri, o valoare indispensabilă în devenirea lor.

Ce înseamnă pentru tine curajul? 

Super Hero Boy Ready to FlyTe rog gândește-te timp de două minute la această întrebare, înainte de a citi mai departe.

Curajul poate avea diferite valențe în funcție de perspectiva celui care-l definește. Pentru o mamă care-și crește copilul singură curajul poate înseamna să faci față zilei de astăzi, în timp ce pentru un student curajul înseamnă să îți contrazici profesorul, sau pentru un bărbat curajul însemnă să o ceri de soție la a treia întâlnire.

 Te întreb din nou, ce înseamnă pentru tine curajul? Gândește-te la un moment în care ai avut curaj și ce anume ai simțit atunci.

Viziunea noastră o transmitem copilului, de aceea este important să ne dăm seama ce reprezintă pentru noi a avea curaj. Nu există un răspuns bun sau rău, corect sau incorect, ci doar răspunsul tău, pe care l-ai modelat în urma experiențelor trăite și bineînțeles în urma a ceea ce ai învățat în familie.

Mama mentor îi predă copilului, prin puterea exemplului personal, lecția curajului. Iar în viziunea mea aceasta arată cam așa:

Dragul meu, 

Vei avea momente în viață în care vei simți teamă sub diferite forme – teama de eșec, teama de necunoscut, teama de schimbare, teama de maine, teama de rău. În acele momente adu-ți aminte că între tine și ziua de mâine stă doar teamă și timp. Timpul trece, fiecare moment este altul decât cel precedent, fiecare secundă e diferită și irecuperabilă. 

 Teama te poate însoți pentru o clipă sau pentru o viață, tu alegi. Ia-ți teama de mână și treceți împreună prin experiența care te înspăimântă atât de tare, dincolo de ea nu va mai fi teamă, căci teama are și ea limitele sale. Iar legea care se aplică aici este aceasta – teamă poți simți doar pentru ceva ce se întâmplă acum sau se poate întâmpla în viitor, însă nu pentru ceva ce s-a întâmplat deja. 

 Curajul, dragul meu, este atunci când greșești de mai multe ori și nu te dai bătut, atunci când nu te mulțumești cu un lucru doar pentru că este sigur și la îndemână și decizi să pășești în viitorul incert, dar plin de posibilități, atunci  când nu îți negi identitatea pentru a fi acceptat de ceilalți, atunci când admiți în momentele grele că ți-e teamă, atunci când începi o nouă zi, atunci când știi să spui nu, atunci când joci după regulile tale, atunci când plângi și ești vulnerabil în fața altei persoane, atunci când iubești, atunci când ai încredere în tine deși ceilalți îți spun contrariul, atunci când ești tu însuți, atunci când recunoști că ai greșit.

 Dragul meu, fii curajos, căci a trăi și a acționa cu teamă te face slab, îți limitează potențialul de a fi extraordinar.

Vorbește-i copilului tău despre curaj, va avea nevoie de această lecție în viață și de cuvintele tale. Admiră-l atunci când este curajos. A-l încuraja înseamna a-i inspira curaj.

Să creștem împreună!

Cu drag,

Adriana

 

Sursă foto aici

Respectul în comunicare – o altă nevoie emoțională a copilului

A exista o bună comunicare între tine și copil și a-l învăța pe acesta să comunice eficient atât cu tine, cât și cu cei din jurul său este un alt aspect important în relaționarea părinte-copil, sau adult-copil.

Ce înseamnă a comunica eficient cu un copil?

Cum ar trebui să-i vorbim acestuia?

Respectul in comunicareEste foarte important atunci când discutăm cu copiii să le vorbim de la egal la egal și să-i tratăm cu respect în comunicare.

Respectul în comunicare înseamnă a nu-i spune „tu ești mic și nu înțelegi” sau „fă cum am zis eu pentru că sunt mare și știu mai bine”. Presupune a-i argumenta orice îi spui exact cum procedezi și într-o discuție între adulți. Doar astfel respectul va deveni reciproc.

Dacă noi îl întrerupem atunci când vorbește, de ce am avea pretenția ca el să nu ne întrerupă pe noi?

De ce el să ne spună „mulțumesc” și „te rog frumos” când noi nu folosim aceste expresii? Nu avem cum să-i cerem copilului  ceva ce noi nu-i oferim lui.

Un alt aspect cu o importanță majoră este acela de a-i răspunde la întrebări. Atunci când sunt mici copiii adresează multe întrebări pentru că ei astfel învață. Nu-i neglija aceste întrebări deși știu că uneori poate fi destul de greu să faci față interogatoriului după o zi grea la serviciu, dar gândește-te cum ar fi pentru tine să mergi la un nou loc de muncă, să adresezi întrebări colegilor referitoare la ceea ce ai de făcut și ei să nu-ți răspundă. Așa se simt și cei mici atunci când nu le răspundem la întrebări. Ei doresc să cunoscă și să înțeleagă cât mai multe. Un copil întâlnește zeci de situații noi în fiecare zi, pentru care are nevoie de explicații și îndrumări. În comunicarea cu micuții avem nevoie de răbdare și de răspunsuri creative.

Am scris despre sutele de „De ce-uri” ale copiilor și cum putem să le răspundem acestora, în booklet-ul „Școala care crește Oameni de succes”, pe care îl poți descărca gratuit de aici.

La vârsta de trei-cinci ani copiii trec prin perioada lui NU, în care spun „nu” la multe dintre cerințe. Este vârsta la care ei descoperă că trebuie să urmeze un set de reguli, să fie disciplinați și oferă acest NU sub formă de revoltă. În astfel de momente este foarte important să îi explici, să îi argumentezi de ce îi ceri să facă lucrurile respective și ce va avea de câștigat în urma acestora. Din nou pimul exemplu trebuie să fii tu. Copilul își admiră părintele și dorește să-i semene atunci când va crește.

În loc să-l trimiți la baie să se spele pe dinți, mergi împreună cu el și spune-i: ”uite ce dinți frumoși are mami, haide să ne spălăm ca să-i ai și tu la fel de frumoși ca ea”. Sau “știi de ce este tati așa puternic? pentru că a mâncat multe legume atunci când era copil ca tine”.

Și atunci când greșește este important să folosești comunicarea pentru a înțelege ce anume l-a determinat pe copil să se comporte sau să acționeze astfel. Fără a afla motivul care stă în spatele acțiunilor sale și doar pedepsindu-l, nu faci altceva decât să alimentezi frustrări și comportamente nedorite care pot lua amploare pe viitor.  Pe măsură ce copiii cresc, gradul de control asupra lor scade ( în jurul vârstei de 9 ani pedepsele încep să nu mai funcționeze, iar în jurul vârstei de 13 ani copiii care au fost crescuți cu o disciplină autoritară încep să se revolte), însă o bună comunicare este cea care te va ajuta să-l îndrumi întotdeauna, indiferent că are trei sau șaisprezece ani. 

Am să te las cu următoarele cuvinte:

Comunicarea este cheia care în relaționarea cu copilul tău va deschide multe uși, fără a le forța,  dacă este folosită inteligent.

Știi exact de ce ai primit acest mesaj astăzi!

 

Cu drag,

Adriana

Sursă foto aici

Mami, eu știu că pot!

Dragile mele,

Scriu această postare pentru că arde la nivel social. Citesc tot mai multe articole despre încrederea în sine și cum ne impactează aceasta viața. Din experiența personală vă pot spune că atunci când ai încredere în tine și rezultatele sunt pe măsură. Succesul este direct proporțional cu nivelul încrederii pe care o ai în tine.

 

Am lucrat cu mai mulți „copii” de douăzeci și ceva de ani și majoritatea aveau o joasă stimă de sine. Acum întrebarea mea este de ce? De ce ne creștem copiii astfel? Și mi se pare tare amuzant când citesc articole în care unii experți ne spun că dacă îi lăudăm prea mult sau le sărbătorim orice succes aceștia vor deveni delăsători mai târziu.

Increderea in sine a copiilorDacă într-adevăr ar fi așa, tare mult mi-ar plăcea să înțeleg de ce atunci când copiii de ieri devin adulți, mulți dintre ei se confruntă cu această provocare și parcă le citești pe față acel „nu sunt suficient de bun”.

Încrederea în sine este un factor cheie în succesul oricărui om și este poate cea mai importantă valoare pe care o transmitem copiilor noștri. Încrederea și stima de sine sunt două lucruri diferite, stima de sine este o componentă a încrederii de sine, împreună cu acceptarea de sine și imaginea de sine.

Până la șapte ani încrederea în sine nu este formată, iar copilul este modelat de mediul în care trăiește și de oamenii din jurul său. După această vârstă copilul începe să fie conștient de el însuși, iar încrederea în sine va fi deja formată, așadar impactul celor șapte ani de acasă este unul major. Dacă noi îi spunem copilului că este rău, neascultător, timd, agitat el va crede aceste lucruri și-și va asuma titlurile atribuite.

Dacă atunci când greșesc îi certăm fără a le întări încrederea în ei înșiși, vor considera că deciziile lor nu sunt bune și treptat își vor pierde încrederea în ei.

Dar ce să facem când greșesc? Nu-i putem lăsa să repete un comportament care nu le este benefic doar din teamă de a nu le vătăma încrederea în ei.  O alternativă bună este aceea de a analiza împreună situația respectivă “la rece”, ca și cum am vorbi despre o întâmplare în care niciunul dintre noi nu este implicat.

Să luăm exemplul unui copil care fură bani de la părinții săi, acesta este un exmplu de comportament care nu îi va fi benefic în viitor și totuși este o situație destul de des întâlnită în rândul copiilor, poate și tu ai facut acest lucru când erai mică. Important este să înțelegi motivația din spatele acțiunilor sale și să îl întrebi ce părere are despre acest comportament.

Cu siguranță nu se va simți mândru și va conștientiza că ceea ce face nu este bine nici pentru el nici pentru cei din jurul său, dar lasă-l pe el să ajungă la această concluzie, nu o împacheta ca pe un adevăr general acceptat de societate pe care trebuie să și-l asume fie că îi place sau nu și apoi să se corecteze. Pune-i întrebări precum: “care este părerea ta despre ceea ce ai făcut?”, “crezi că aceasta este cea mai bună cale prin care puteai să obții bani respectivi, sau să ne atragi atenția, sau să te simți matur și independent?”, “tu cum te-ai simți dacă un prieten ți-ar fura banii din ghiozdan?”, “ce altă soluție mai vezi acum la situația aceasta?”.

Având această atitudine atunci când copilul greșește nu îi vei leza stima de sine, întrucât el este cel ce conștientizează consecințele acțiunilor sale, așadar dă dovadă de maturitate și arată că este stăpân pe sine, mesajul pe care îl primește în acest caz este “am greșit, însă am conștientizat greșeala mea și eu am luat decizia de a nu o repeta”.

Este o situație de genul câștig-câștig, șansele ca el să repete acel lucru sunt mult mai mici decât dacă l-ai pedepsi. Spre finalul discuției, atunci când el este pe deplin conștient de greșeala sa, îl poți chiar întreba care este modul prin care el decide să-și răscumpere fapta.  Să nu fii surprinsă dacă va lua hotărârea să te ajute la treburile casnice timp de o săptămână, iar la sfârșitul acestei perioade îți va înapoia banii pe care i-a luat de la tine.

Așa cum spuneam și mai sus, imagine de sine pâna la vârsta de șapte ani se formează prin prisma celorlalți și este foarte important să-i alimentăm copilului această imagine cu aspect pozitive și realiste care să-i crească încrederea îm sine.  Spun realiste pentru că am tot auzit în ultima perioadă de o teamă a părinților de a nu-i supraevalua pe copiii lor, riscând ca aceștia să fie răsfățați și să devină delăsători.

Un lucru pozitiv pe care i-l poți spune este de exemplu că este perseverent în ceea ce dorește să obțină și nu încăpâțânat, iar un lucru realist este că el are o ureche muzicală foarte sensibilă și nu că el cântă la fel de bine ca Pavarotti. Vezi diferența? A-ți complimenta copilul înseamnă a-i asigura o bună imagine despre el însuși care în același timp este și realist.

Atenție la mesajul pe care i-l comunică și tatăl său, sau orice altă persoană care se ocupă de creșterea lui. Dacă tu îi spui că el este într-un fel, iar altcineva îi spune exact opusul, copilul  nu va ști pe cine să creadă și va fi debusolat, iar mai târziu vei vedea o instabilitate a imaginii de sine. Va avea momente în care se va simți încrezător în el însuși și momente în care va simți contrariul. Discută cu partenerul tău și încercați să găsiți împreună un mesaj comun pe care să i-l spuneți micuțului, armonizarea acestui mesaj va întări stima de sine a copilului vostru.

Nu uitați și de puterea exemplului personal. O mamă cu o încredere în sine ridicată își va educa copilul cu aceeși mentalitate, așadar lucrează cu tine, lucrează zilnic pentru că doar așa putem….

Să creștem împreună!

Te îmbrățișez cu drag,
Adriana

Sursă foto aici

Obiective și copii SMART

Dragile mele,
 
Astăzi un ultim articol din seria „Învață-i pe cei mici să-și seteze obiectivele”.
 
 
Pe cel de ieri il regăsești aici: Vizualizarea obiectivelor
 
Tema zilei este setarea obiectivelor SMART.
 
 obiective smartAi mai auzit până acum de conceptul SMART în stabilirea obiectivelor? Tu îl folosești atunci când îți propui un scop? Nu sunt adepta aplicării teoriei ca la carte, însă câteva noțiuni te pot ajuta să ajungi mai repede acolo unde ți-ai propus și să-l înveți și pe cel mic să folosească această metodă încă de pe acum. Gândește-te ce evoluție spectaculoasă are un copil crescut cu anumite concepte de dezvoltare persoanlă, care să fie fundația omului de succes de mai târziu.

Haideți să vedem ce înseamnă SMART. SMART este un acronim care provine de la:

  • Specific
  • Măsurabil
  • Abordabil (de atins)
  • Relevant
  • Încadrat în timp

Specific – un obiectiv clar, bine conturat, formulat în detaliu.

Un obiectiv specific vizează rezultate concrete și răspunde următoarelor întrebări: Cine?, Ce?, Când?, Cum?, Care este grupul țintă?. Nu este obligatoriu ca obiectivul să răspundă la toate aceste întrebări, însă cu cât este mai bine exprimat cu atât putem contura pașii pe care îi avem de parcurs pentru atingerea lui.

Așadar, în loc de un scop general formulat de către copil astfel „Câștigarea concursului de înot”,  învață-l pe acesta să formuleze un scop specific „Câștigarea concursului de înot Cupa Sprint, ediția a 4-a 2014, categoria Juniori”.

Măsurabil – un obiectiv cuantificabil fie cantitativ, fie calitativ.

Este important să știm când un obiectiv este atins și să putem determina momentul în care acesta este atins cu exactitate. Cand a fost ultima dată cand ți-ai atins un obiectiv? Se poate întâmpla să nu-l poți data exact in timp pentru că atunci când l-ai stabilit nu ai folosit o unitate de măsură. Drumul spre un obiectiv nu este în linie dreaptă, acesta suferă modificări, devine doar o verigă dintr-un șir lung de obiective care să te aducă la țelul final.

Din exemplul de mai sus putem deduce că obiectivul este măsurabil la câștigarea concursului. Pentru a fi măsurabil vom adăuga „Câștigarea primului loc la concursul de înot Cupa Sprint, ediția a 4-a 2014, categoria Juniori, cu un timp de 00:38 secunde și un număr de 170 de puncte”.

Abordabil, de atins sau realizabil – înseamnă că un obiectiv poate fi într-adevăr atins.

Pentru ca un obiectiv să fie realizabil trebuie să se țină cont de resursele disponibile, de pregătirea și capacitatea copilului, de timpul disponibil necesar. În exemplul de mai sus obiectivul nu poate fi realizabil dacă copilul tău începe pregătirea pentru concurs doar cu o lună înainte, până atunci el neștiind să înoate. Determinarea și angajamentul au limitele lor. Însă dacă el practică acest sport de ceva vreme și urmărește îmbunătățirea timpului de la 00:45 la 00:38, atunci acesta este un obiectiv abordabil.

Relevant – înseamnă că obiectivul are impact asupra celui ce îl stabilește.

Obiectivul stabilit face parte de cele mai multe ori dintr-un obiectiv mai mare, care necesită mai mult timp pentru îndeplinirea lui. Este esențial ca un obiectiv să fie relevant pentru copilul tău, adică el să-și dorească acel lucru. Spre exemplu dacă micuțul din exemplul de mai sus estepasionat de înot și își dorește ca pe termen lung să practice acest sport de performanță, atunci obiectivul este relevant. Însă dacă el face această activitate ca un simplu hobby, dar pe termen lung își dorește să urmeze Conservatorul și să devină un pianist de renume mondial, atunci obiectivul de mai sus nu este relevant.

Încadrat în timp – presupune ca obiectivul să aibă și un termen limită.

Este important ca obiectivul să fie bine definit în timp. Dacă îl lăsăm “liber” și “atemporal”, așa va rămâne. Termenul fixat trebuie să fie unul realist. Reiau exemplul de mai sus, dacă un copil care de abia învață să înoate își propune să câștige un concurs care se desfășoară peste o lună, termenul fixat nu este realist.

Așadar obiectivul nostru ar suna cam așa „Câștigarea primului loc la concursului de înot Cupa Sprint, ediția a 4-a 2014, categoria Juniori, desfășurat în data de 10.04.2015, cu un timp de 00:38 secunde și un număr de 170 de puncte”

În loc de termen linită (deadline) eu îl voi numi termen de reevaluare (reborn line). La reborn line se face un inventar pentru a vedea ce s-a atins si ce nu din obiectivul stabilit. Dacă pe data de 10.04.2015 copilul câștigă primul loc la concurs, cu un timp de 00:38 secunde și un număr de 170 de puncte, atunci obiectivul a fost atins. Însă dacă nu are aceste rezultate este important ca el să nu se demoralizeze, ci dimpotrivă să fie mai determinat să reușească. Cu siguranță a învățat ceva din experiența respectivă și printr-o scurtă evaluare își poate da seama unde mai are de lucrat, poate are un start prea lent sau orice alt lucru care-I încetinește timpul.

Formularea unui obiectiv conform principiilor SMART nu îi ia copilului mai mult de 5 minute. Învață-l să-și scrie scopul pe un post-it și să-l lipească undeva la vedere, astfel încât de fiecare dată când îl privește să își aducă aminte de el și să fie motivat să-l atingă.

Să creștem împreună!

Cu drag,

Adriana

Sursă foto aici

Vizualizarea obiectivelor

Bună dimineața dragilor,
 
 
 Revin cu un nou articol din seria „Învață-i pe cei mici să-și seteze obiectivele”.
 
Pe ultimul îl găsești aici:
 
 
Iar astăzi vorbim despre tehnica vizualizării obiectivelor. 
 

vizualizarea obiectivelorExistă două categorii de oameni în lume: cei ce fac lucrurile să se întâmple și cei cărora li se întâmplă lucruri. Cei pasivi sunt acei oameni care nu visează niciodată, care nu au un țel, ei doar trăiesc de dragul de a trăi. Sunt de fapt pasiv-agresivi pentru că ei sunt cei care spun că luptă mereu cu greutățile vieții. Știți cu toții acei oameni care au o serie de întâmplări nefericite și nu par să se oprească din drumul lor. Cei activi, sau proactivi la viață sunt cei ce visează, cei ce pun lumea în mișcare, cei ce mută munții din loc pentru că au scopuri atât de mărețe încât le schmbă viața și altora, nu doar pe a lor.  

 
Tu cum îți dorești să fie copilul tău, pasiv-agresiv sau proactiv? Mai mult ca sigur răspunsul este proactiv, cu toții ne dorim un viitor plin de succes pentru micuții noștri. Cum le ghidăm pașii astfel încât ei să crească încă de mici cu această viziune de a face lucrurile să se întâmple? Dragă mămică, eu te îndemn să îți lași copilul să viseze, să vizualizeze cele mai mărețe scopuri pe care și le poate imagina și să-l încurajezi ori de câte ori ai ocazia.  
 
 
Foarte probabil ai mai auzit de acest concept până acum, acela de a-ți vizualiza obiectivul pe care ți l-ai propus. Nu știu cum este în cazul tău, dar eu am aflat de această tehnică foarte târziu, după ce-mi finalizasem toate studiile. De ce atât de târziu? De ce nu se spune despre acest lucru și în școli, măcar la ora de dirigenție dacă nu la o materie separată destinată exclusiv dezvoltării personale?
 
 
Un secret al planificării obiectivelor este acela de a te vizualiza deja în situația dorită de către tine. Toți copiii își explorează cu ușurință creativitatea spre deosebire de adulți care se autoclasifică în două categori – creativi și restul. Creatvii sunt cei care își lasă imaginația să curgă, fară a gândi sau analiza ceea ce fac, pe când ceilalți trăiesc cu impresia că nu au această abilitate pentru simplul fapt că nu și-au mai accesat-o încă din copilărie. Iar creativitatea este o caracteristică esențială într-o lume care se schimbă și evoluează rapid.
 
 
Pentru micuțul tău va fi foarte ușor să-și imagineze în detaliu ce va simți atunci când va câștiga primul loc la concursul de pian, de exemplu. Doar intreabă-l și ai să vezi. Seara înainte de culcare discutați câteva minute despre obiectivul lui și lasă-l să adoarmă cu acest gând. Pune-i intrebări pentru a picta imaginea cu lux de amănunte în subconștientul său. Cum este zgomotul aplauzelor din sală? Cum îl privesc spectatorii? Pe diploma pe care a primit-o ce scrie? Și foarte important ce emoție simte el în acel moment? În tehnica vizualizării elementul cheie este să incluzi emoția pentru a amplifica și grăbi procesul de materialzare.
 
 
Vei vedea ca micuțul tău va adormi cu zâmbetul pe față, iar în timpul nopții subconștientul lui va procesa informatia și va încerca să gasească metode de a atinge scopÎul propus. A doua zi dimineață copilul se va trezi cu o atitudine pozitivă, plin de energie, gata să înceapă o nouă zi cu mai multă determinare și entuziasm.  
 
 
Îți propun să încerci și tu acesată modalitate de vizualizare, dacă încă nu ai făcut-o până acum și să vezi diferența atât în vața ta cât și a copilului tău.
 
 
Să creștem împreună!
 
Cu drag,
Adriana
Sursă foto aici

Jocul punctelor, sau cum copiii învață încă de mici calea sigură către succes

Bine te-am (re)găsit,

Revin cu al treilea articol din seria: „Învață-i pe cei mici să-și seteze obiectivele”.

Pe cel de ieri îl găsești aici: Cum citim emoțiile și nevoile ascunse ale copiilor .

Îți recomand să-l citești, dacă nu ai facut-o deja, înainte de a trece mai departe.

Astăzi vorbim despre acțiune, elementul-cheie în atingerea obiectivelor propuse.

obiective copiiAcțiunea este calea sigură spre succesul copilului tău.

Învață-ți copilul că este important să acționeze pentru a avea ceea ce-și dorește și că nu este suficient doar să ceară, el trebuie să și facă un pas în această direcție. Așa îl vei învăța responsabilitatea și îl vei educa încă de mic în spriritul acțiunii, astfel încât atunci când va ieși de pe băncile școlii nu va aștepta ca oportunitățile să-i apară în cale, ci se va îndrepta el în direcția lor.

Cum facem? Simplu – ne jucăm!
Îți propun să folosești această tehnică atunci când copilul tău își dorește cu ardoare un anumit lucru. Acela este momentul în care își explorează automotivația. Dacă el vrea spre exemplu o excursie, un joc pe calculator mai costisitor, un telefon și așa mai de departe, acesta este momentul potrivit pentru a pune în practică jocul punctelor.

Cum funcționează acest joc? Foarte simplu, atunci când micuțul vine la tine și îți spune că își dorește un anumit lucru, îi spui că el poate avea acel lucru strângând puncte pentru acțiunile pe care le face în această direcție. Îți propun să folosești puncte și nu bani pentru că astfel copilul va învăța valoarea acțiunilor sale și nu valoarea banilor. Și acesta este lucrul pe care ți-l dorești, nu-i așa?

Construiește un sistem de punctare pentru fiecare acțiune pe care micuțul o face în această direcție, bineînțeles adaptat și vârstei sale. Spre exemplu dacă scrie o poezie va primi 10 puncte, dacă ajută un coleg cu tema 20 de puncte, dacă citește și-ți spune o istorioară interesantă alte 10 puncte.

Din cele trei exemple de mai sus poți realiza ușor următoarele lucruri – să-i dezvolți creativitatea, să-l înveți că ajutându-i pe ceilalți se ajută de fapt pe el însuși și că aducând valoarea în viața celorlalți poate obține rezultate. Frumos, practic și jucăuș în același timp. Recomandarea mea este să punctezi doar acele acțiuni care îl dezvoltă personal, nu puncta de exemplu că spală vasele sau că ia note mari la școală, astfel riști ca în momentul în care nu mai este motivat de un scop anume să nu le mai facă.

Spune-i cât valorează ceea ce-și dorește, de exemplu 500 de puncte este un nou joc PC și care sunt acțiunile prin care el poate strânge aceste puncte. Totodată, premiază-i și inițiativa. Dacă copilul tău te surprinde cu ceva neașteptat, cum ar fi un cântecel scris pentru tine sau altceva decât ce era în jocul conceput inițial, premiază-i inițiativa cu puncte bonus.

Fii creativă și învățați împreună să vă jucați și să vă dezvoltați. Astfel își va crea un stil de viață sănătos pe care îl va urma și la maturitate și care îl va conduce către succes, în primul rând prin deprinderea pe care și-a format-o și în al doilea rând prin abilitățile pe care le-a dobândit în acest proces – creativitate, spirit de acțiune, angajament 100% pentru obiectivele sale.

Și un ultim pont – pentru o vizualizare foarte bună a obiectiviului, crează-i o planșă pe care să o lipești pe frigider, pe șifonier, pe birou, sau oriunde copilul tău o poate vedea. În partea de sus lipește o poză care să ilustreze dorința micuțului, iar apoi desenează cu un marker o linie verticală până jos. În partea de sus a liniei notează punctajul total, de exemplu 500 de puncte și de fiecare dată când acesta strânge puncte notează pe axă, astefl îl vei motiva știind că atunci când ajunge în vârf va primi premiul așteptat.

Draga mea, îți doresc mult succes și să creștem împreună!

Adriana

Sursă foto aici

Cum citim emoțiile și nevoile ascunse ale copiilor

Bună dimineața,

Ieri vă spuneam că în această săptămână v-am pregătit o serie de articole despre cum să-i învățăm pe cei mici să-și seteze obiectivele.

Primul articol îl găsești aici: Cum îți înveți copilul să-și seteze inteligent obiectivele?

Mai jos ai continuarea.

need-vs-wantÎnvață-l să spuna „eu am nevoie” în loc de „eu vreau” 

De ce ar face o diferență atât de mare această perspectivă? Pentru că atunci cand îți dorești un anumit lucru întotdeauna primul aspect pe care-l ai în vedere este rezultatul final. De exemplu “vreau o casă”. Acesta este prima sămânță din dorința respectivă. Daca o lași așa necioplită aceasta nu se va materializa. Trebuie să-i dai contur pentru a prinde in realitate.

Așa am fost obișnuiți de mici să formulăm o dorință atunci când le ceream parinților diverse lucruri, pentru că nu le puteam realiza singuri. Am crescut cu mentalitatea de “cerșetor”, pe principiul “da-mi și mie o casă”. Cam asta exprimă vreau, posibilitatea de a avea, în niciun caz certitudinea.

Cum ți se pare “am nevoie de o casă”?   Exprimă o nevoie, o necesitate personală. Deja nu mai cerșim, doar ne exprimăm necesitatea. Am și motive pentru care am această nevoie, pentru că întotdeauna o nevoie este bine justificată de cel ce o lansează. Am nevoie înseamnă îmi trebuie o casă pentru ca acum am doi copii și am nevoie de mai mult spațiu pentru ei.

Vezi diferența dintre vreau și am nevoie? Am nevoie presupune o justificare bine întemeiată care se ascunde în spatele dorinței tale și care în cele din urmă te va conduce la a dobândi ceea ce ți-ai dorit. 

 Cum citim emoțiile și nevoile ascunse ale copiilor?
Acum să traducem în limbajul micuților. Copilul îți va spune “vreau jucăria x”. Acesta este momentul în care tu îl vei învăța diferența dintre a vrea și a avea nevoie. Roagă-l să reformuleze cerința sa cu “am nevoie de jucăria x”. După ce vei primi solicitarea reformulată întreabă-l și de ce își dorește această jucărie. Vei avea surpriza să afli o mulțime de motive interesante pe care nici nu le bănuiai.

Explică-i de ce procedezi astfel și spune-i că vrei să-i cunoști mai bine dorințele și trăirile interioare. Fă toate acestea ca un joc și creați-vă un ritual în care copilul tău îți va spune motivele pentru care simte că are nevoie de lucrurile pe care și le dorește.

Vei vedea că îți va fi mai ușor să-i interpretezi emoțiile, spre exemplu atunci când va spune că are nevoie de o jucărie pentru că prietenii lui o au, aceea este nevoia de acceptare și apartenență la grup, sau atunci când spune că are nevoie de o rochiță pentru a fi frumoasă, înseamnă că fetița ta are de fapt nevoie de o întărire a încrederii de sine. Pe lângă nevoia materială îi poți hrăni și nevoia emoțională pe care o identifici cu mai mare ușurință.

Pune în aplicare chiar de astăzi acest pont și spune-mi într-un comentariu ce răspunsuri interesante ai primit de la copilul tău.

Să creștem împreună!

O zi frumoasă îți doresc,

Adriana

Sură foto aici

Cum îți înveți copilul să-și seteze inteligent obiectivele?

Dragile mele,

Pe parcursul acestei săptămâni mi-am propus să învățăm împreună cum să îi ajutăm pe cei mici să-și seteze obiective și să obțină rezultatele dorite, iar noi să creștem împreună cu ei și mai ales să ne jucăm. Seria de articole de săptămâna aceasta va fi foarte practică și va avea tips&tricks pentru tine și copilul tău. Vei putea pune cu ușurință aceste informații în aplicare, iar rezultatele vor fi pe măsură.

Așa că haideți să începem.

goals

De ce este important ca cei mici să știe încă de pe acum cum să-și seteze obiectivele? Și nu doar să și le seteze, dar să o facă în mod inteligent. Diferența dintre un om de succes și unul care se lasă trăit de viață este modul în care el își setează obiectivele. Toți oamenii prosperi folosesc această tehnică pentru a-și atinge scopurile, știind că este primul pas către succes. Noi am auzit de acest concept la maturitate și cei ce l-au pus în practică au vazut cu siguranță rezultatele. Cum ar fi fost dacă noi creșteam cu această mentalitate și eram obișnuiți încă de mici să ne setăm obiectivele, să știm unde vrem să ajungem și care sunt pașii de urmat până acolo.

Nu doar performanțele școlare vor crește vizibil dacă îi învățăm să aplice acest sistem în viața de zi cu zi, dar și rezultatele în toate activitățile pe care aceștia le întreprind. Mai mult decât atât ei vor forma o deprindere pe care o vor perpetua de-a lungul întregii vieți. Dar hadeți să vedem concret ce presupune o setare inteligentă a obiectivelor.

În primul rand obiectivele sunt de două feluri – de excelență și cu finalitate. Obiectivele de exceleță sunt acele obiective pentru care muncim zilnic pentru a fi cel mai bun în domeniul nostru. Spre exemplu dacă micuțul vostru își dorește să devină un pianist sau un fotbalist de renume mondial, atunci obiectivul pe care și-l setează acesta este un obiectiv de excelență. Obiectivele cu finalitate sunt acele situații în care după o anumită perioadă în care am întreprins mai multe acțiuni într-o direcție avem un rezultat măsurabil. Spre exemplu pentru noi poate fi momentul în care ne cumparăm mașina pe care am visat-o, pentru copilul nostru momentul în care la sfârșit de an are cea mai mare medie din clasă sau câștigă primul loc la olimpiada de română.

Cam atât pentru astăzi, maine revin cu primul pont pe care-l poți pune în aplicare rapid, fără efort și fără costuri. Acesta te va ajuta să-ți înțelegi mai bine copilul și să-i citești nevoile din spatele dorințelor sale.

Să creștem împreună!

O zi frumoasă îți doresc,

Adriana