Bine te-am (re)găsit,

Școala vine întotdeauna cu un val de emoții. Fie că este vorba despre bucuria revederii cu învățătorii şi colegii, ori entuziasmul unui nou început, sau dificultatea de a se adapta într-un mediu nou, toate acestea fac parte din viața fiecărui copil și sunt lucrurile pe care și le va aminti și peste ani.

Tu ce îți amintești despre primii ani de școală? 

Și ce putem facem cu emoţiile mai puţin plăcute, precum teama de şcoală, frica de nou?

În cazul emoţiilor plăcute suntem încântați de apariţia lor dar cum procedam în cazul celor mai puţin plăcute, cum putem gestiona anxietatea legată de şcoală?

Anxietatea şcolară se poate eticheta ca fiind o teama faţă de mediul şcolar, o stare emoţioanală nefavorabilă, un sentiment de nelinişte şi nesiguranţă. O aşteptare a criticii din partea colegilor dar şi a cadrelor didactice, un sentiment de inferioritate.

Anxietatea reprezintă o frică faţă de un eveniment, situaţie din viitor. Fobia presupune o teamă irațională față de un obiect/context. Frica este o reacție naturală a organismului ce s-a dezvoltat pentru a ne ține în siguranță.

O primă întrebare pe care ar fi bine să ne-o adresam este cum ne dăm seama că cel mic prezintă anxietate şcolară? În cazul unui copil care are un limbaj emoţioanal dezvoltat, poate fi mai uşor să exprime ceea ce simte şi astfel să comunice cu adultul.

Pentru cei cărora le este mai dificil să exprime în cuvinte, corpul vine in ajutor pentru a identifica mai uşor emoţiile. Corpul  este cel care ne semnalează, ne comunică faptul că ceva se întamplă în interior. Senzaţiile resimţite ar putea fi: dureri de cap, tremurături, agitaţie fără motiv, sufocare, greaţă, insomnia, plâns repetat, diaree, urinări repetate, coşmaruri.

Este foarte important pentru copil să se simtă înţeles şi acceptat. Şi adulţii au emoţii neplăcute, au anxietăţi faţă de multe lucruri sau evenimente de aceea comunicarea dintre părinţi-copii capăta un rol esențial. Fiţi alături de copil, sprijiniţi-l să îşi exprime temerile şi împreună să ajungeţi la o soluţie potrivită lui.

Cauzele pentru care un copil nu îşi doreşte să meargă la şcoală sunt variate:

• există un copil care râde de el
• poate este victima unui abuz,
• poate avea teama de eşec sau teama că nu poate ţine pasul cu colegii săi 
• copilul prezintă anxietate de separare.

Fiecare situație este unică, așadar este nevoie, înainte de toate, să fie identificată cauza-rădăcină a acestor manifestări.

În cazul anxietăţii de separare poate fi vorba despre o situaţie din mica copilarie. În mintea copiilor apar temerile  legate de plecarea părinţilor, dacă aceştia nu se mai întorc să îl ia de la şcoala? Dacă părinţii păţesc ceva? Aceste scenarii care se creează în mintea copilului conduc către o stare de disconfort  emoţional, o stare continuua de nesiguranţa. 

Părintii sau persoanele apropiate copilului au rolul important de a susţine  copilul , să îl reasigure că se va întoarce şi să se ţină de cuvânt, adică la terminarea orelor să fie exact unde i-a indicat celui mic că va fi.

Pentru a-şi reduce starea de anxietate cel mic se retrage, fiind astfel într-o zona de siguranţă din care nu vrea să mai iasă. O dată descoperite semnalele aparitiei unei probleme este necesar să se ia masuri.

Privind pe termen lung anxietatea poate avea repercusiuni destul de mari asupra persoanei în cauza. Se poate retrage şi mai mult în sine, poate fugi de situaţiile noi, de locurile cu oameni noi, neavand suficienta încredere în sine. Îi poate fi greu să ia o decizie şi trăiescă permanent într-o stare de nelinişte şi agitaţie.

Recomandări practice pentru situaţia în care apare anxietatea şcolară.

• comunicaţi cu copilul
• oferiţi încredere şi siguranţă
• echilibrul emoțional al adulților din jurul său este esențial, pentru că un părinte speriat și îngrijorat îi va transmite această stare copilului, sau îi va amplifica temerile
• în momentul despărţirii  este de evitat prelungirea timpului (copiii au tendinţa de a mai spune ceva şi înca ceva părintelui pentru a amâna momentul în care işi iau la revedere)
• susţinerea copilului şi oferirea încrederii că totul se va rezolva
• încurajarea copilului acompaniată de iubire
• crearea unei bune relaţii cu cadrul didactic
• apelarea la un specialist: psiholog, psihoterapeut

Totodată, este important ca părintele să sondeze în propria copilărie și să își amintească cum s-a adaptat el la grădiniță și la școală, cum s-a simțit în noul mediu, cum i-a simțit pe părinți. Emoțiile acestea vechi se reactivează în relația cu propriul copil și pot conduce la amplificarea stărilor actuale. De multe ori părintele vine, la rândul său, cu o încărcătură foarte mare și proiectează emoțiile din propria copilărie asupra situației din prezent.

Pentru mai multe idei de cum poți afla ce a făcut copilul la grădiniță sau la școală, te invit să citești acest articol: Cum poți afla ce se întâmplă la grădiniță sau la școală?