Sunt psiholog clinician și psihoterapeut, iar în munca mea, la cabinet, lucrez deseori cu copii și familii.

O parte importantă este aceea de a evalua dezvoltarea micuților care îmi calcă pragul cabinetului.

Deseori părinții mă contactează pentru că sunt îngrijorați de comportamentul copiilor și observ că în plan național încă nu avem două lucrui:

• informarea adecvată cu privire la dezvoltarea normală a copiilor (aceasta lipsește chiar și la specialiști, precum medicii de familie)
• o strategie generală de evaluare a dezvoltării copiilor în primii doi ani din viață.

De ce este importantă urmărirea dezvoltării bebelușului acasă, de către părinte?

Pentru că deseori se întâmplă ca în cabinet să ajungă părinți care:

• Fie sunt foarte îngrijorați pentru comportamente și manifestări ale copiilor care sunt tipice vârstei. Sau se îngrijorează că cel mic nu are anumite achiziții, fie pentru că au așteptări nerealiste pentru vârsta sa, fie pentru că îl compară cu alți copii. Aceasta este situația fericită pentru că, de cele mai multe ori, la finalul evaluării le dau vestea părinților că au un copil dezvoltat tipic pentru vârsta sa.
• Fie ratează semnalele atunci când copilulul nu reușește să atingă praguri importante în dezvoltare (din păcate acestea sunt ratate de multe ori și de medicii pediatri sau medicii de familie, care se axează îndeosebi asupra sănătății fizice) și se adresează prea târziu specialiștilor în sănătatea mintală (psihiatri, neurologi, psihologi). Aceasta-i varianta mai nefericită în care sunt nevoită să informez părinții de eventualele întârzieri, să-i îndrum către alți specialișiti (psihiatru, logoped, kinetoterapeut, neurolog) și să-i informez asupra planului și a opțiunilor de intervenție.

Ce înseamnă prea târziu?

Sigur, niciodată nu este prea târziu. Doar că atunci când vorbim despre dezvoltarea timpurie a copiilor amânarea unei intervenții pentru întârzierea în dezvoltare pe o anumită arie, chiar și cu 2-3 luni, face o diferență majoră. De ce? Pentru că în primii ani din viață există ferestre de oportunitate în care pot fi stimulate anumite arii, iar dacă acestea sunt ratate, intervenția ulterioară se face mult mai dificil.

Una dintre cele mai comune astfel de situații este, spre exemplu, diagnosticarea copiilor cu TSA (tulburare din spectrul autist). Părinții observă primele manifestări în jurul vârstei de 1 an și jumătate. Însă, până la această vârstă, se pierd oportunități valoroase de a-l stimula pe copil în acele arii în care este deficitar, în special între 2 și 6 luni, când acesta începe să-și formeze bazele abilităților de conectare și relaționare cu persoanele din jurul său.

Un alt aspect observat este că uneori copiii sunt suprastimulați prin mijloace nepotrivite dezvoltării lor: jucării nepotrivite, acces multe ore pe zi la tabletă, telefon, activități nepotrivite. Mai ales în primii doi ani din viață simplu este mult mai sănătos decât modern și complicat.

Și nu în ultimul rând, observ că puțini părinți sunt conștienți de particularitățile temperamentale (caracteristici înnăescute) și senzoriale ale copiilor, ceea ce le îngreunează mult meseria de părinte și uneori viața copiilor (mai ales când vorbim despre un profil senzorial atipic).

Primii pași în viața de mamă…

Am început vorbind despre profesia mea, pentru a ajunge la una dintre provocările pe care le-am întâmpinat în viața de mamă.

Proaspătă mamă pentru fiica mea, m-am echipat cu de toate – liste de cumpărături cu cele necesare, cursuri de puericultură, alăptare, prim ajutor, pregătirea temeinică pentru naștere, strategii bune de a mă autoregla în perioada de sarcină și de a mă conecta cu bebelușul, plan de somn după naștere (pentru mine)…. . Da, sunt tipul de om organizat.

Și cum era de așteptat, ca specialist în zona psihologiei copiilor, mi-am propus și să urmăresc periodic dezvoltarea fetiței mele.

Dar….și aici ajungem la DAR. În România NU există instrumente pentru evaluarea acasă, periodică, a copilului în primii doi ani din viață. Chiar și la psiholog, majoritatea testelor se aplică peste 2 ani (cu mici excepții). Din fericire eu aveam deja aceste cunoștințe, însă am conștientizat că mulți părinți nu au acces la testele de specialitate și informațiile nu sunt deloc ușor de găsit.

Și m-am gândit să împărtășesc această călătorie împreună cu alți părinți, punându-le la dispoziție:

• Un model de evaluare a dezvoltrii copiilor în primii 2 ani din viață (din două în două luni), care le oferă o imagine de ansamblu asupra dezvoltării copilului lor pe 5 arii: verbală, motricitate grosieră, motricitate fină, cognitivă și socio-emoțională. Astfel pot observa dacă sunt întârzieri în dezvoltare încă de la început și pot monitorizarea evoluției acestora
• Jocuri și activități specifice pe fiecare arie în parte, pentru a le asigura o dezvoltare sănătoasă – direct din tolba specialistului

Haide alături de mine, Adriana, mamă, psiholog și psihoterapeut și fiica mea, S., în această călătorie a dezvoltării în primii ani din viață!

Important:

Modelul de evaluare publicat pe acest blog NU este cu scopul de a suplini o evaluare de specialitate realizată de un medic psihiatru sau psiholog clinican. Scopul materialului este informativ și pentru orice îngrijorări, este esențial ca părintele să se adreseze unui specialist.