Bine te-am regăsit,
Îmi place foarte tare să mă joc.
Provocarea vine atunci când obosesc mai repede decât copilul, care vrea să ne jucăm de zece-douăzeci-treizeci de ori același joc.
În spatele jocului se pot afla multe lucruri: fie o nevoie nesatisfăcută, fie astfel copilul reușește să depășească traume, sau sentimentul de lipsă de putere și de control, pentru că multe dintre decizii sunt luate de către adulți; fie învață, sau integrează informații și situații noi, fie își depășește temerile.
Și multe altele mai fac copiii prin joc, când noi credem că tot ce fac este să se distreze.
Duminica trecută eram la centru și împreună cu Nicolas (4 ani și cel mai mic membru al familiei Acasă, de la centrul Metropolis), am dat naștere unui joc tare fain.
Jocul este unul simplu, nu necesită recuzită specială sau un cadru aparte, ci multă conectare, răbdare, timp, atenție și puțin talent actoricesc în interpretarea rolurilor.
Înainte de a-ți povesti jocul trebuie să îți spun că principala dificultate pe care o întâmpină Nicolas este cea de a respecta regulile. Fiind cel mai mic, mai mereu se găsește cineva care să-i spună ce, cum și când trebuie să facă.
Și iată că avea nevoie de un joc care să-l ajute să elibereze toată acea frustrare pentru că trebuie să respecte regulile și limitele, iar pentru o oră să fie el cel care deține puterea.
Nicolas era pe super trotineta sa care mergea cu viteza luminii, iar eu îl fugăream și nu știu cum se făcea că niciodată nu reușeam să-l prind. La un moment dat, l-am oprit punând un picior în fața sa și spunându-i pe un ton serios și foarte teatral:
“Bună ziua! Agent Adriana aici, de la poliția trotinetelor, se pare că ați depășit linia interzisă (îi arăt o linie care despărțea parcarea de curtea unde ne jucam și pe care știa că nu are voie să o depășească pentru că treceau mașini pe acolo). Permisul la control vă rog.”.
Nicolas, râzând, se preface că scoate permisul și mi-l dă.
“Domnul Nicolas. Hm….este prima abatere observ. Vă rog să aveți mai multă grijă pe viitor”.
Nicolas râde în continuare și dă din cap că a înțeles, apoi o ia iar la goană. Eu după el, făcând ca o sirenă de poliție și strigând:
“Trotineta năzdrăvană să tragă imediat pe dreapta”.
Am repetat scena aceasta de mai bine de 10 ori, Nicolas râzând de fiecare dată din ce în ce mai tare, iar eu făcând pe polițista din ce în ce mai disperată că nu reușesc să-l fac să respecte regulile de circulație. Mimam o furie exagerată, iar Nicolas se amuza foarte tare să mă vadă „în culmea disperării”.
Nicolas râdea cu multă pofta și la sfârșit zicea “Hai iar!”. Eu îmi intram din nou în rol și tot așa. Din nou și din nou, de muuuuulte ori.
“Ne jucăm de multe-multe ori jocul ăsta. Cât e gardul ăsta de lung, de atâtea ori ne jucăm” spune Nicolas la un moment dat, ca să înțeleg cam de câte ori ar vrea el să ne jucăm acest joc care îi plăcea atât de tare.
Apoi când a simțit nevoia, a spus că vrea să facem invers. Eu să fiu cea care nu respect regulile și el polițistul care mă prinde.
Bun și am fost. Și ne-am jucat iar de multe-multe ori, cât era gardul de lung, de atâtea ori ne-am jucat jocul ăsta, iar Nicolas s-a vindecat prin râs. L-am simțit și asta îmi dădea și mie putere să repet de zeci de ori acest joculeț, atât de simplu, dar și atât de vindecător.
De ce acest joc?
Îl ajută pe copil să-și elibereze frustrările pentru că multe dintre deciziile pe care trebuie să le respecte nu-i aparțin, pentru că trebuie să urmeze regulile adulților și i se pun limite
Inversarea rolurilor îl face să simtă că deține controlul, iar adultul este cel care trebuie să-i respecte regulile. După acest tip de joc copiii sunt mult mai dispuși să coopereze decât erau înainte
Îl ajută să se conecteze cu părintele sau adultul care ia parte la joc, umplându-i rezervorul emoțional, înainte ca acesta să se golească și să ia forma unei crize de tantrum, agresivității sau oricărei manifestări comportamentale
Dacă și copilul tău trece prin perioada în care întâmpină dificultăți în respectarea regulilor, încearcă acest joc.
Aștept să-mi scrii într-un comentariu cum a fost experiența ta.
Să ne jucăm împreună!
Să ne jucăm împreună!
Cu drag,
Adriana