Bine te-am (re)găsit,

Sunt curioasă dacă tu ai crescut având televizor în casă.

Dacă da, de la ce vârstă?

Cel mai probabil tu, ca și mine, faci parte din ultima generație care a crescut fără acces la televizor, tabletă sau telefon în copilărie.

Copiii de astăzi nici nu își pot imagina o lume fără tehnologie și iată că noi am trăit-o.

Dacă tableta, telefonul mobil și internetul au pătruns relativ recent în viețile noastre, televizorul a existat cu mulți ani înaintea acestora, iar astăzi despre el vreau să povestesc și despre impactul său asupra copiilor.

Atunci când a apărut televizorul în casa noastră, acesta a fost însoțit de un milieu croșetat de bunica și de un bibelou care era schimbat periodic. Uneori nu vedeam partea de sus a ecranului din cauza milieului, dar am înțeles repede că bogăția unei familii se vede din numărul de milieuri pe care le afișează. Și cum voiam să scap de el pentru că fie nu vedeam la TV, fie ștergeam praful și mă încurca, bunica îmi striga: „Ce-ai, tragi a pagubă?!”. Și uite așa când mă gândesc la televizorul copilăriei mele acesta este nedespărțit de milieu și bibelou.

Revenind la subiectul articolului de astăzi. La sfârșitul acestuia am să-ți lansez o provocare interesantă.

Cum impactează televizorul dezvoltarea creierului copilului?

Iată doar câteva idei-repere care te pot ajuta să înțelegi care sunt mecanismele ce iau naștere în creierul copilului, atunci când acesta privește la televizor:

• Când privim la TV trecem din emisfera stângă (logică) în cea draptă (emoțională). Acest lucru este deosebit de important, întrucât emisfera dreaptă nu analizează informația primită, așadar creierul tinde să nu treacă prin filtrul logicii ceea ce vede. De aceea multe dintre informații sunt „înghițite” și integrate ca parte componentă a subconștientului nostru. Ți s-a întâmplat să visezi în decursul nopții un film sau un program TV pe care l-ai urmărit în ziua respectivă? Acest lucru înseamnă că informația a rămas stocată în subconștientul tău.

• Privitul la televizor zilnic, timp de multe ore, este foarte dăunător pentru copii, întrucât creierul lor este încă în dezvoltare. Acesta intervine în dezvoltarea cortexului prefrontal, parte a creierului responsabilă cu autocontrolul și capacitatea de concentrare.

• Televizorul desenzitivizează – copiii sunt mult mai predispuși la modelarea unui comportament violent când observă violență la TV sau în jocurile pe calculator. Un experiment care a scos în evidență capacitatea copilului de a copia comportamentul violent este cel realizat de către Albert Bandura, în anul 1961, care a concluzionat că un copil va avea tendința să lovească o păpușă după ce îi observă pe ceilalți făcând acest lucru. Multe dintre desenele animate de astăzi sunt extrem de violente, oferindu-le copiilor numeroase modele de agresivitate.

• Copiii care privesc la televizor timp îndelungat pot fi mai agitați, în același timp scăzându-le capacitatea de menținere a atenției. Suntem construiți pentru a ne focusa pe lucrurile care se schimbă (mișcă) în mediul nostru, fiind o abilitate ce-i ajuta pe oamenii preistorici să supraviețuiască. Astfel că, schimbarea frecventă a cadrelor ne menține atenția. Bebelușii pot fi foarte ușor suprastimulați dacă privesc la televizor.

• Privitul la TV le afectează creativitatea copiilor. Atunci când se joacă, copiii lasă loc imaginației, găsesc soluții inedite și sunt mult mai creativi. Televizorul nu doar că nu dezvoltă aceste abilități, dar le inhibă.

• Televizorul poate altera, într-o măsură mai mare sau mai mică, valorile sănătoase transmise de familie. La o simplă privire reușim să găsim cel puțin unul dintre următoarele mesaje: violență, sex, consum de substanțe, mâncare de tip fast-food, promovarea unor produse ce promit să te facă mai fericit. Cu cât copilul este mai mic, cu atât el este mai puțin capabil să treacă prin filtrul propriu aceste mesaje. De aceea, recomand ca un adult să fie prezent atunci când un copil se uită la TV și să discute mesajele care nu transmit valori sănătoase.

• Consecințele privitului la televizor ating mai multe paliere – dezvoltare fizică, emoțională și mentală: miopie, scade ritmul metabolic, declanșează pubertatea timpurie, afecțiuni din cauza lipsei de mișcare, afectează creierul, scade inteligența emoțională, probleme cu somnul.

• Studiile au demonstrat că între citit și privitul la TV există o conexiune. Cu cât copiii privesc mai mult la TV până la vârsta de 8 ani, cu atât citesc mai puțin după această vârstă. Cititul îmbunătățește funcțiile creierului, vizualizarea, memoria și zonele din creier responsabile cu înțelesul cuvintelor și îi ajută pe aceștia să se pună în papucii altei persoane (abilitate esențială pentru empatie).

• Scade nivelul inteligenței emoționale, interacțiunea cu o altă persoană fiind înlocuită cu virtualul. Frica este una dintre principalele emoții stârnite de programele TV (fie că vorbim de știri sau filme de groază), astfel crescând potențialul de a dezvolta anxietate.

Și acum provocarea despre care îți vorbeam la începutul articolului.

Te-ai gândit vreodată cât timp și-a petrecut copilul tău la TV până acum? Poți să-ți faci o idee calculând câte luni, sau ani din viața sa a stat la televizor.

Eu am făcut acest calcul pentru nepoțica mea, Maria, care are acum 12 ani.

Astfel că, pentru un copil de 12 ani, care să presupunem că a avut acces la televizor începând cu vârsta de 3 ani și s-a uitat în medie 3 ore pe zi la TV, timp de 340 de zile pe an (am exclus zilele de vacanță și taberele 🙂 ).

340 zile * 3 ore/zi = 1020 de ore/an. Dacă înmulțim cu 9 ani (spuneam că se uită la televizor de la 3 ani), vom ajunge la 9180 de ore. Împărțind la 24 de ore, cât are o zi, vom ajunge la 382.5 zile.

Maria și-a petrecut peste un an din viață la televizor.

Te las pe tine să aprecizi dacă este mult sau puțin.

Copilul tău câți ani din viață și-a petrecut la televizor?

P.S. Despre tehnologie am mai scris aici: Tehnologia. Cum îi ajutăm pe copii să aleagă conștient și nu dependent.