Bine te-am (re)găsit,
Vreau să-ți atrag atenția de la bun început că acesta nu este un simplu articol, este un semnal de alarmă asupra unui nou sindrom apărut în rândul copiilor. Este o invitație la informare pentru părinți, bunici, bone, cadre didactice și pentru toți cei ce lucrează cu cei mici, sau au în grijă copii.
Te-ai gândit vreodată cum este generația copiilor de astăzi și cum eram noi, copiii de ieri?
Eu mă gândesc deseori, nu din nevoia de a compara, ci din nevoia de a ști cum au evoluat copiii de ieri în adulții de astăzi.
De ceva vreme am ajuns la concluzia că NOI am fost GENERAȚIA CU CHEIA LA GÂT, iar COPIII DE ASTĂZI sunt GENERAȚIA CU TABLETA ÎN MÂNĂ.
Observ cum mulți copii stau conectați ore în șir la telefon, tabletă, laptop, se joacă pe calculator, socializează pe facebook și se pierd în lumea virtualului. În timp ce conectarea cu cei din jurul lor, chiar și cu părinții, a ajuns să ocupe foarte puțin timp în decursul unei zile.
Despre efectele tehnologiei și efectele televizorului am mai scris: aici și aici.
În primul articol te-am invitat să faci un calcul și să vezi câte luni sau câți ani din viață și-a petrecut copilul tău la televizor.
Un copil de 12 ani, care a avut acces la televizor de la 3 ani și s-a uitat în medie 3 ore/zi, timp de 340 zile/an, și-a petrecut peste un an din viață în fața televizorului.
În articoulul de astăzi vreau să îți vorbesc despre sindromul ATCP, care pare să fie un nou fenomen al secolului.
Pentru a trage un semnal de alarmă, o echipă de specialiști psihologi, împreună cu Itsy Bitsy FM, Asociația Părinților Isteți, susținuți de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție lansează un apel pentru informarea părinților și deschid un canal de comunicare unde specialiștii vor acorda consultanță părinților care au întrebări sau vor să se informeze.
Adresa la care cei interesați pot transmite întrebări sau pot afla mai multe sunt: www.sindromatcp.ro și Facebook.com/Stop ATCP.
Ce este ATCP?
ATCP (Angered Temper with Choleric Progression) este un ansamblu de tulburări de comportament cu numeroase manifestări extreme la copii, ce includ comportamente dezadaptive precum izolare, timiditate sau la polul opus – crize de agresiune, violență față de cei din jur, nervozitate excesivă;
Specialiștii avertizează că acesta este un efect psihologic al lipsei părintelui din viața copilului, nu doar prin separare, ci inclusiv prin neglijare, fenomen din ce în ce mai simțit în ziua de azi – în care tehnologia și accesul la internet domină timpul copiilor și al părinților – și care începe să fie întâlnit și în familiile întregi, nu doar la copiii ai căror părinți sunt plecați din țară.
Cele mai recente statistici vorbesc despre o Românie în care copiii sunt din ce în ce mai însingurați, fiind lipsiți de timpul și atenţia părinţilor sau chiar neglijați, inclusiv atunci când părinții sunt prezenți în viața lor.
Cifrele și statisticile sunt mult mai mult decât un număr sau un procent. Sunt cazuri reale de copii care suferă.
Datele arată că sunt peste 80,000 de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, iar 26% din aceștia au ambii părinți plecați și au rămas singuri acasă, în grija altor persoane.
Cu toate acestea, chiar și în cazul copiilor care cresc alături de familia lor, un alt studiu îngrijorător arată că 1 din 10 copii din România stau de vorbă cu părinții lor doar câteva minute într-o zi lucrătoare.
Studiul a mai scos în evidenţă faptul că familiile „coexistă” sub acelaşi acoperiş, în loc să petreacă timp împreună, iar copiii au în camere propriul televizor, acces la internet şi telefon, astfel încât ei par să locuiască într-un imobil propriu. În plus, părinţii s-au plâns că erau prea obosiţi după orele de muncă şi că nici măcar nu prea vorbeau cu copiii lor atunci când ajungeau acasă.
La nivel oficial, cele mai recente statistici ANPDCA arată că în România au fost raportate peste 7000 de cazuri de copii neglijați de părinți, numai în primele nouă luni ale anului 2015, mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent.
Care sunt simptomele?
Simptomele pot apărea la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani și se pot recunoaște prin următoarele caracteristici:
- agresivitatea
- nervozitatea excesivă
- timiditatea
- minciuna
- violența verbală sau și fizică de tip “bullying”
- tendința de însingurare a copilului
- tendința de a se refugia în consum tehnologic
- faptul că micuțul este necomunicativ sau are cerințe excesive către părinți, precum și alte manifestări detaliate de specialiști pe sindromatcp.ro.
Psihologii atenționează: copiii care nu petrec suficient timp cu părinții și care sunt astfel neglijați pot prezenta tulburări de comportament cu manifestări specifice sindromului ATCP, tot mai des întâlnite în rândul celor mici. Prezența a 3-4 simptome dintre cele indicate de specialiști este suficientă pentru ca un astfel de copil să poată fi considerat ca având comportament dezadaptativ.
„Pentru societatea în care trăim, timpul a devenit o resursă critică, care afectează echilibrul dintre viața de familie și cea profesională. Primele victime ale acestei situații pot fi, uneori, copiii. Ocupați sau prea grăbiți, părinții nu realizează că deși cred că le oferă copiilor lor o viață extraordinară, uneori acestora le lipsește ceva sau au o problemă (…)”, declară Gabriela Coman, Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
“Primesc tot mai multe mesaje de la părinți îngrijorați de copiii lor, care sunt triști, timizi, apatici, nu au prieteni, nu răspund la ore, nu participă la jocuri și sunt bolnăvicioși”, adaugă psihoterapeut Cristina Trepcea.
„Din ce in ce mai mulți copii sunt violenți și simt nevoia să se impună în fața colegilor cu orice preț, îi ironizează și uneori devin și violenți la nivel verbal, fizic, dar mai ales emoțional.”, afirmă psiholog și psihoterapeut Mirela Horumba, trainer de inteligență emoțională la ”Trusa de bunăstare a familiei”.
Mi se pare extraordinar că putem beneficia de informații și consultanță gratuită. Cred că ar trebui să profităm de această ocazie pentru a adresa întrebări despre cazuri particulare.
Cred că inițiativa celor de la Itsy Bitsy vine într-un moment în care avem mare nevoie. Itsy Bitsy nu este doar un radio pentru bucurie în familie, este, de fapt, o echipă de oameni frumoși care depun constant eforturi pentru o generație mai bună.
Îmi doresc să public în viitor interviuri cu specialiști pe această temă, așadar aștept întrebările voastre în comentarii.
Ce te-ar interesa să descoperi despre ATCP? Cum poți sprijini un copil care manifestă aceste simptome? Sau orice altă întrebare la care te gândești.