Bine te-am (re)găsit,

„De ce nu le mai este copiilor frică de noi?”.

Este o întrebare pe care o primesc des la cursurile de parenting pe care le susțin.

Imediat urmează și completarea: „Eu n-aș fi îndrăznit să le vorbesc niciodată așa părinților mei”, sau „Noi parcă eram mai cuminți”.

Da, așa este, copiilor nu le mai este frică … de noi.

Dar de ce spunem acest lucru ca și cum ar fi ceva negativ? De ce nu ne-am bucura că în timp ei dezvoltă un comportament bun tocmai pentru că ne respectă și nu din teama unei consecințe.

Avem impresia că noua generație este mai rebelă și mai lipsită de respect decât eram noi. Oare, așa să fie?

În primul rând să ținem cont că un copil copiază modelul părinților, iar ai noștri părinți au copilărit în vremea comunismului, când exista o frică a întregului popor față de regimul din perioada aceea. Fiecare om se temea pentru siguranța sa, iar această frică le-a fost insuflată și copiilor de atunci, care, așa este, stăteau smirnă în bancă și nu suflau în fața părinților sau a dascălului.

De acolo ne-am procopsit și cu: „Dacă nu ești cuminte vine nenea polițistul”, sau „Taci, că ne aud vecinii și vin peste noi”.

Aceste vorbe au rămas adânc înrădăcinate în educație, până când a apărut o nouă generație care nu se mai teme și care nu poate fi controlată prin frică.

Această nouă generație cere și are nevoie de respect, înainte să-l ofere.

Copiii nu sunt mai încăpățânați decât eram noi, dar ei cer să li se argumenteze de ce trebuie să facă un anumit lucru, pentru a înțelege înainte de a face. Rezonabil?

Copiii sunt curioși și simt nevoia să le fie întreținută curiozitatea pentru a fi dornici să învețe. Nu mai răspund la vechile metode de predare în școli. Vor să fie implicați activ prin proiecte interesante și nu să mestece informații.

Copiii gândesc pentru ei înșiși. Spun NU mai des decât spuneam noi. Pot și vor avea un punct de vedere diferit de al nostru. Și da, să ne amintim că nu creștem marionete care sunt întru totul de acord cu ceea ce le spunem, fără a pune la îndoială. Dacă le sugrumăm de fiecare dată dreptul de a spune NU, atunci vor deveni într-adevăr obedienți, dar nu doar cu noi, adulții, ci și cu ceilalți din jurul lor, cu prietenii, cu colegii și vor fi sub influența efectului de turmă. Pe termen lung se vor transforma în adulți ușor de manipulat și la fel de obedienți.

Copiii au în continuare nevoie de limite. Disciplina înseamnă educație, nu pedeapsă, dar în același timp înseamnă și stabilirea unor limite sănătoase. Un copil fără limite va fi un adult dezorganizat, ce nu-și atinge țelurile și nu respectă limitele celorlalți. Disciplina democratică nu înseamnă că un copil trebuie să fie lăsat să facă ceea ce vrea, dar el este partener în educație și nu este privit ca o persoană inferioară, doar pentru că este copil.

Copiii au nevoie să greșească și să învețe din propriile greșeli. În viață se vor confrunta cu multe suișuri și coborâșuri, multe provocări și oportunități. Din fiecare vor avea câte ceva de învățat. Dacă un copil este pedepsit pentru greșelile sale, atunci va fi un adult speriat să dea curs noilor oportunități ce-i vor ieși în cale. În schimb, ar trebui să i se permită să „dea nas în nas” cu consecințele acțiunilor sale. Un copil va deveni cu adevărat un om extraordinar, dacă nu-i sunt tăiate aripile.

Copiii au propriile visuri. Au aspirații, au înclinații naturale, sunt pasionați de dinozauri, de dans, de a demonta și monta obiectele interesante. Copiii au dreptul să-și aleagă propria cale în viață, diferită de cea pe care noi am visat-o pentru ei.

Copiii sunt diferiți și asta-i face atât de frumoși și spectaculoși. Nu există o rețetă minune care se aplică pentru toți. Fiecare copil este UNIC! Așadar, dragă părinte, dragă dascăl, te rog înarmează-te cu multă răbdare și pregătește-te să descoperi fascinat minunea din fiecare copil și să-i onorezi unicitatea.

Copiilor nu le mai este frică de noi, așa este. Și mă bucură tare lucrul acesta, pentru că nu aș vrea să creștem o generație de marionete.

Da, așa-i, ne obligă și pe noi să ne schimbăm perspectiva, să ne schimbăm abordarea, stilul de a lucra cu ei și de a-i educa. Ne obligă să ne adaptăm acestei noi generații, de la care avem multe de învățat. Dacă le este fructificat potențialul acestor copii, ei vor avea ocazia să schimbe întreaga lume, de la temelie.

Sunt mândră de copiii noștri. Tu ești?

Dacă și tu te-ai întrebat măcar o dată: „Cum va fi copilul peste 20-30-40 de ani și ce pot face pentru a-i asigura un viitor de succes?”, atunci te aștept Joi, de la ora 18:30, la seminarul APROAPE GRATUIT Educația viitorului. Vom vorbi despre cum să creștem copii inteligenți emoțional, cum îi putem ajuta să învețe mai ușor, cum îi putem educa financiar și cum să promovăm cooperarea și competitivitatea sănătoasă.

Practic o educație a viitorului pentru viitorii oameni de succes.

Mai mult decât atât, acest eveniment este susținut în scop caritabil și împreună vom ajuta 3 familii să aibă sărbători fără griji.

Te-am făcut curios? Te rog să citește mai multe aici: Seminar aproape gratuit Educația Viitorului.