Bine te-am (re)găsit,

Care este legătura între emoții și învățare?

Emoțiile joacă un rol foarte important în procesul învățării, ele putând fi un sprijin pentru a învăța mai ușor, sau o piedică.

Te-ai întrebat de ce învățarea de tip memorare durează doar pe termen scurt? Câte informații îți amintești acum din anii de școală? Probabil și tu la fel ca mine, sau ca noi toți, îți amintești foarte puține informații din timpul școlii, liceului sau facultății, comparativ cu cantitatea imensă de lecții pe care ai „mestecat-o” timp de ani de zile.

Memorarea este un proces artificial de învățare. Omul este construit astfel încât să rețină acele lucruri care au avut un impact emoțional asupra sa, pentru că acest mecanism ajută la supraviețuire. Cu alte cuvinte, trebuie să ne amintim de ceva ce ne-a creat o emoție mai puțin plăcută, precum frica, pentru a-l evita, și de ceva ce ne-a creat o emoție plăcută, precum bucuria, pentru a-l repeta.

Dacă privin lucrurile din punct de vedere neurologic, constatăm că hipocampusul (partea creierului responsabilă cu trecerea amintirilor în memoria de lungă durată) este situat în sistemul limbic (creierul emoțional), astfel că amintirile noastre sunt dependente de emoțiile pe care le trăim.

Pentru a-l ajuta pe copil să învețe mai ușor este important, în primul rând, să asociem procesului de învățare emoții pozitive, precum: bucurie, curiozitate, interes, inspirație, amuzament, mirare, încredere, entuziasm, mândrie, satisfacție.

Iată șapte aspecte pe care să le ai în vedere pentru ca învățarea să fie eficientă:

1. Creează un cadru de învățare sigur

Un copil poate învăța la capacitate maximă, atunci când învățarea se petrece într-un cadru sigur. Teama este o emoție care nu doar că nu sprijină procesul învățării, dar îl face pe copil să fie concentrat pe consecințe, pe supraviețuire și nu pe ceea ce învață.

Atunci când lucrez cu cei mici și le spun că nu există un răspuns greșit și că greșeala este doar o experiență de învățare, observ o mare diferență în modul lor de gândire și de manifestare.

Cu cât copilul este mai focusat pe rezultatul obținut și nu pe procesul învățării, cu atât va avea tendința să învețe doar pentru a obține un rezultat de moment, fără să înțeleagă cum să pună în practică ceea ce a învățat, cum să facă corelații între cunoștințele dobândite.

2. Integrează pasiunile sale în procesul învățării

Ceea ce nu facem cu plăcere, facem cu greu. Știi cum este să faci un lucru care nu-ți place, pentru serviciu? La fel și copilul va fi reticent în a face lucruri care nu-i fac plăcere și uneori va trage de timp, evitând să facă acel lucru.

De aceea, recomand să te folosești de pasiunile sale pentru a sprijni procesul învățării.

O astfel de experiență a fost aceea în care, nepoțica mea, Maria (11 ani), avea de făcut o compunere despre copilărie. Era plictisită și fără chef de scris, deși în general îi făcea plăcere să scrie. Așa că m-am folosit de o altă pasiune a sa pentru a-i trezi interesul. I-am propus să facă un desen despre copilărie, pe baza căruia să scrie mai apoi compunerea. A fost foarte încântată și a scris cu plăcere compunerea.

3. Folosește jocul în învățare

Jocul, poveștile, experimentele sunt moduri naturale în care copilul învață.

În primii ani de viață, înainte de a merge la școală, copilul învață prin aceste modalități, acumulează o cantitate foarte mare de informații și dobândește o serie de abilități. Face toate aceste lucruri fără a fi motivat într-un mod pozitiv sau negativ de către cei din jurul său.

Mai apoi, în anii de școală, copilul nu mai este la fel de dornic să învețe și din cauza faptului că învățarea a încetat să devină un lucru natural. De aceea, recomand să folosiți moduri plăcute de a dobândi noi cunoștințe, iar acolo unde este posibil, să faceți asocieri amuzante cu jocuri, povești, exerciții de imaginație și așa mai departe.

Spre exemplu, poate vă gândiți: Ce poate fi amuzant la tabla înmulțirii?

În urmă cu ceva vreme, am ajutat-o pe Monica să învețe tabla înmulțirii. După ce i-am explicat principiul înmulțirii, pentru a o ajuta să rețină mai ușor, am integrat jocul în activitatea noastră și am folosit toate formele de joc pe care le-am putut imagina. I-am spus că 0 este ca o gogoașă și tot ce înmulțește cu gogoașă îți dă tot gogoașă. La 2×4=8, am făcut o poveste: 2 este ca o lebădă, 4 ca un scaun și 8 ca un covrig; am spus o poveste scurtă despre o lebădă, un scaun și un covrig. La 5×5=25 i-am atras atenția că rimează și îl poate reține ușor astfel. La 3×4=12, i-am arătat că cele două numere înainte de 3 și 4 sunt 1 și 2.

A durat mai mult? Da, cu siguranță a durat mai mult să născocesc toate acestea, însă nu mai mult decât dacă aș fi ascultat după fiecare înmulțire cât de greu este, că ea nu va putea niciodată să le învețe și că ceilalți sunt mai deștepți decât ea (așa cum s-a întâmplat înainte de a introduce aceste jocuri).

4. Stilul de învățare

Există mai multe stiluri de învățare: matematic, verbal, vizual, chinestezic, muzical, interpersonal (inteligență socială) și intrapersonal (cunoaștere de sine). Fiecare copil are o formă specifică de înțelegere a lumii, proceselor și informațiilor ce o compun.

Ajută-l pe copil să descopere care este stilul său de învățare dominant și adaptează informația acestui stil.

Spre exemplu, copilului ce are un stil de învățare vizual, îi este de ajutor o schemă, deoarece i se va părea dificil să asimileze informațiile rostite. Sau un copil care are o inteligență interpersonală dezvoltată poate fi pasionat de personalitatea unui anumit conducător, iar în jurul acestuia să învețe evenimentele istorice care  l-au făcut să se remarce. Odată ce copilul și-a descoperit stilul de învățare, este important să nu-l folosească doar pe acesta. Este esențial să folosească toate celelalte stiluri de învățare, într-o măsură mai mică dar totuși echilibrată, astfel el va putea să-și dezvolte întreg potențialul de care dispune.

5. Adresează întrebări în loc să oferi răspunsuri. Ajută-l să facă corelații cu ceea ce știe deja

În procesul de învățare ete importantă nu doar acumularea unei cantități colosale de informații în sacii memoriei, dar și ce urmează să facă apoi cu aceste informații. Ajută-l să facă corelații între lucrurile pe care le știa deja și cele pe care le învață acum.

De aceea, în loc să oferim răspunsuri copiilor atunci când ne adresează întrebări, putem să-i ghidăm prin acele întrebări să ajungă singuri la o concluzie.

Zilele trecute, nepoțica mea, Maria (acum 12 ani), despre care ți-am vorbit și mai sus, îmi spunea că dacă ar fi președinte i-ar plăcea să le ofere o gustare oamenilor care circulă cu metroul (îi era foame 🙂 ). Așa că, am deschis o discuție despre numărul de persoane care merg zilnic cu metroul, costul unei gustări, costul total pe lună pentru aceste gustări, de unde provin banii din care se finanțează acest proiect și așa mai departe.

Întrebările pe care i le-am adresat au ajutat-o să tragă singură concluziile de care avea nevoie și a fost tare intrigată de acest joc.

6. Învățarea este un proces greu ce necesită efort din partea copiilor

Așa este, învățarea este un proces ce necesită multă muncă și mult efort din partea copiilor și este important să-i sprijinim în a duce la capăt acest efort.

La conferința la care am participat săptămâna trecută, Social Media for Parents 2016, am avut onoarea de a o asculta pe Oana Moraru care ne-a vorbit despre ferestrele de oportunitate în dezvoltarea copilului, iar din discursul său am extras două aspecte importante:

• Fereastra de oportunitate pentru deprinderea gândirii logico-matematice este între 2 și 5 ani. Fereastra de dezvoltare a limbajului este între 0 și 2 ani. Fereastra de dezvoltare pentru motricitatea fină și grosieră este până la 6 ani. Ce legătură au acestea cu performanțele școlare? Au și chiar foarte multă. În această perioadă creierul copilului formează conexiunile neuronale care stau la baza dezvoltării unor rețele neuronale complexe, mai târziu.
• Copiii au nevoie de imaginea succesului lor viitor. Să li se spună ce vor obține după ce învață acel lucru (spre exemplu va putea citi o carte), să li se transmită faptul că vor fi însoțiți de dascăl pe parcursul întregului proces, iar la final copilul va putea să facă, de unul singur, acel lucru.

Învățarea este un proces dificil și presărat cu multe momente de frustrare, de încercare și greșeală, pe care le putem observa la copii încă de când sunt bebeluși.

Pentru ca procesul învățării să fie unul benefic, un copil are nevoie să simtă frustrarea, să depună efort pentru a învăța să facă acel lucru și să se simtă mereu însoțit și sprijinit în drumul său.

7. Totul este un continuum în dezvoltarea copilului

Nicio etapă nu este mai importantă sau mai puțin importantă decât precedenta sau următoarea. Spre exemplu numărul de cuvinte dobândite în primii 3 ani de viață, pot influența succesul viitorului adult.

Un studiu realizat în anul 2013 (Stanford University, Fernald, Marchman, & Weisleder) a scos în evidență faptul că acei copii care proveneau din familii cu un statut socio-economic bun, foloseau cu 30 milione de cuvinte mai mult decât copiii care proveneau din familii cu un statut socio-economic mai scăzut.

Copiii de 24 de luni care proveneau din familii cu un statut mai scăzut, aveau același nivel de dezvoltare cu acei copii de 18 luni ai căror părinți aveau un statut socio-economic mai ridicat.

Am avut bucuria să cunosc dascăli și persoane care sprijină procesul de învățare, care susțin copiii și îi ghidează, încurajându-i în momentele mai dificile, dar care fac din învățare și un lucru distractiv, care să le trezească interesul copiilor.

Am avut o astfel de echipă alături de noi la Centrul de plasament Metropolis. Este vorba despre echipa Learning Hub.

Alături de Lucia și Dan (echipa Learning Hub) copiii au învățat o mulțime de lucruri interesante despre Lună, Soare, Pământ, propulsie, elice şi multe altele. Au fost fascinați de noile experimente și fiecare şi-a construit o paraşută pe care au lansat-o cu succes.