Sunt curioasă dacă ai auzit până acum de dislexie?

Te invit să citești cuvintele de mai jos:

Pragtredern            spiclortant                 sprtel                 vrghtront

A fost dificil?

La fel este și pentru copiii dislexici. Pentru ei orice cuvânt scris este un    non-cuvânt.

Dislexia reprezintă dificultatea de a citi, este un deficit de un anume grad în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată, prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire.

Alături de dislexie, alte două tulburări de învățare frecvent întâlnite sunt disgrafia și discalculia.

Tulburările de învățare sunt sesizabile în general în jurul vârstei de 6-7 ani, când copilul merge la școală și începe jocul cu literele și cuvintele, cu scrisul și cititul.

Copiii ce au o tulburare de învățare nu au un nivel scăzut de inteligență, din contră, în general sunt foarte isteți.

Principala lor dificultate este în sfera inteligenței vizual-spațiale. În momentul în care un copil învață să citească, el învață să decodifice sunetele ce formează un cuvânt – foneme. Pe măsură ce copilul învață să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Însă, copiii cu dislexie întâmpină dificultăți în decodificarea fonemelor și au dificultăți de citire și scriere.

Cum se simte dislexia pe interior?

Am fost un copil dislexic și sunt un adult dislexic adaptat. Desigur că, în vremea când am copilărit eu și am mers la școală nu existau termenii de: dislexie, tulburare de învățare sau disgrafie. Așadar, pe atunci primeam etichete de copil încet, copil care poate dar nu vrea, copil leneș și așa mai departe.

În toată această poveste cel mai dureros și dificil lucru era acela că, pe măsură ce treceam de la un an la altul, colegii mei învățau și reușeau să citească și să scrie, iar eu nu.

Momentul în care mă ridicam să citesc în fața clasei era un moment plin de emoții: teamă, rușine, frustrare. Chiar și în clasele mai mari și apoi la liceu, după ce îmi dezvoltasem mecanisme de adaptare și puteam citi cât de cât cursiv, emoțiile acelea mă însoțeau de fiecare dată când mă ridicam în picioare.

În cazul copiilor cu dislexie aceste lucruri duc, de cele mai multe ori, la un impact negativ asupra stimei de sine și la scăderea încrederii în sine. Se simt rușinați de ceea ce sunt și vinovați pentru că nu pot ține pasul cu ceilalți colegi. Simt teamă pentru că iar vor fi ridicați în picioare și nu vor putea citi cursiv și frustrare pentru că oricât s-ar strădui, literele li se încâlcesc în minte.

Copiii dislexici realizează că sunt diferiți, că nu pot ține pasul cu ceilalți, că lucruri care sunt simple pentru alți copii de vârsta lor, sunt complicate și de neînțeles pentru ei. Și conștientizează că performanțele lor, încă din primul an de școală, nu se ridică la nivelul așteptărilor părinților și dascălilor.

De multe ori pot trăi cu ideea că ei nu pot face nimic bine și se pot simți demotivați, având în vedere că în ciuda eforturilor depuse (uneori foarte mari) rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor.

Este esențial ca acești copii să pornească de la ideea că dislexia nu este o deficiență, un minus, ci un alt mod de operare al creierului, care prelucrează diferit informațiile.

Tulburările de învățare sunt diferite, ele nu îmbracă aceeași formă de la un copil la altul. 

Iată câteva aspecte care pot indica o predispoziție către dislexie:

• Confundă dreapta cu stânga
• Se pierde ușor în spațiu
• Dificultăți în înțelegerea formelor geometrice și aspectele ce țin de acestea, în construirea unor figuri similare
• Confundă deseori anumite particularități ale unor obiecte – își pune pantofii invers, confundă imagini asemănătoare
• Poate merge mai târziu și are dificultăți în menținerea echilibrului și în coordonarea mișcărilor
• Face frecvent confuzie între cuvintele asemănătoare
• Însușește mai greu regulile gramaticale, atât în exprimarea verbală, cât mai ales în cea scrisă, chiar dacă îi sunt explicate de mai multe ori
• Confundă literele – b cu d, o cu u, p cu t, u cu n, m cu n ș.a.m.d.
• Confundă sunetele: ghe/che
• Dificultăți de scriere și citire
• Întâmpină dificultăți în memoria de scurtă și lungă durată
• Mai târziu dificultăți la geometrie

Este esențial să înțelegem că tulburările de învățare sunt foarte variate, de aceea avem nevoie să avem în vedere fiecare simptom în parte și combinația acestora.

Un copil dislexic se poate adapta mult mai rapid odată ce a fost identificată tulburarea și se lucrează cu el pe anumite arii.

Pentru intervenția timpurie în dislexie sunt recomandate jocurile pentru dezvoltarea inteligenței vizual-spațiale.

Tulburările de învățare sunt întâlnite mai frecvent decât ne-am imagina. Într-o clasă de treizeci de copii, trei dintre ei pot manifesta astfel de dificultăți. Ele sunt conectate direct cu inteligența vizual-spațială, iar dacă în preșcolaritate nu pare atât de important faptul că un copil confundă stânga cu dreapta, urmările sunt văzute când copilul școlar întâmpină dificultăți de citire/scriere și mai târziu la geometrie.

Jocuri și activități pentru dezvoltarea acestui tip de inteligență:

Desen, pictură. Aceste activități îl vor ajuta să lucreze cu spațiul și perspectiva, mai târziu.

Unește punctele pentru a forma o imagine. Puteți tipări fișe cu astfel de activități.

Jocul lego, ori jocuri cu forme geometrice. La fel ca la inteligența logico-matematică este esențial să-l sprijinim pe copil să-și stabilească noțiunile de mărime, adâncime, sus/jos.

Puzzle-uri.

Labirinturi, în care copilul încearcă să ajungă dintr-un punct în altul. Acest tip de joc ajută foarte mult la dezvoltarea cognitivă a copilului, la dezvoltarea capacității de atenție și a concentrării.

Jocuri în care colorează doar anumite părți dintr-o imagine, iată un exemplu mai jos:

Jocuri de tipul: găsește cele 5 diferențe, sau găsește-l pe Wally.

Iată un joc pe care l-am inventat împreună cu o fetiță pentru a diferenția literele b și d:

Am făcut o poveste despre două mâini. Pe mâna dreaptă era o buburuză și era ușoară, aproape că nu o simțea mâna. Pe mâna stângă era un dinozaur și era greu, de abia îl ținea mâna. Am folosit și un sticker pentru buburuză și o figurină pentru dinozaur, pe care le-am pus pe mâinile fetiței. Când mâna dreaptă scria (sau stânga, dacă este stângaci copilul) și avea nevoie să scrie un cuvânt cu litera b sau d, își amintea că b-ul are cercul orientat spre dreapta, adică spre mâna pe care era buburuza ușoară, iar când mâna trebuia să-l scrie pe d, își amintea că cercul este orientat spre stânga, spre mâna pe care era dinozaurul greu.

La fel puteți proceda cu fiecare literă în parte și să construiți povești și asocieri cu diferite senzații – tactile, gust, miros, văz, care îi pot sprijini pe copii să învețe mai ușor literele.

Fiind un copil dislexic, mi-a fost dificil să-mi dezvolt mecanisme de adaptare și chiar să învăț care este dreapta și stânga. Încă am dificultăți la acest capitol și întotdeauna mă gândesc înainte să răspund.

La un moment dat, bunica mi-a amintit că dreapta este mâna pe care o folosesc să mănânc. Iar de atunci înainte, când eram întrebată care e dreapta, simulam o mișcare de strângere a lingurii în mână și așa știam răspunsul. Și astăzi strâng mâna dreaptă pentru a face diferența între cele două părți.

Am decis să scriu acest articol pentru că suntem la început de an școlar și copiii urmează să învețe să se joace cu literele, sunetele, să scrie și să citească. Iar pentru o parte dintre ei acest lucru va fi mai dificil.

Mai multe informații despre dislexie, programe și instrumente puteți găsi pe site-ul Edulier: https://edulier.ro/.

Update: Un ghid complet despre TSI (dislexie, disgrafie, discalculie) puteți găsi aici: http://dislexic.ro/wp-content/uploads/2017/08/Responsabilitate-comuna.pdf. Este scris de EVA BARTOK, specialist in TSI.

Dacă ai avut o experiență similară cu dislexia, sau dacă ai un copil dislexic, te invit să împărtășești povestea ta într-un comentariu.