Ziua bună,

De ceva timp am dezvoltat o nouă pasiune, am început să citesc și să descopăr poveștile unor oameni de succes, din diferite domenii. Mă fascinează să le cunosc poveștile și să înțeleg care au fost factorii ce au contribuit la formarea lor.

Și nu de puține ori, acești oameni au avut o copilărie cu multe provocări, au evoluat fără plasă de siguranță, din medii sărace, ori puternic conflictuale și au muncit cu determinarea pentru a-și atinge visul.

În urmă cu aproape doi ani am mers pentru prima dată în Ferentari, la Clubul de Educație Alternativă, înființat în două școli din acest cartier, de ONG-ul Policy Center for Roma and Minorities.

Cunoșteam, în mare, situația de acolo și m-am pregătit pentru a sprijini această comunitate așa cum știam și puteam să o fac cel mai bine: urma să țin cursuri despre dezvoltarea emoțională a copilului și educație parentală.

Pe măsură ce săptămânile și lunile treceau, ajungeam să-i cunosc din ce în ce mai bine pe acești oameni și odată ce le pășeam pragul, îmi părea că intru într-o lume pe care  înainte o cunoșteam mai bine din filme, decât din viața reală.

La conferințe, pe site și prin e-mail, primesc deseori întrebări din partea părinților:

• Ce pot face pentru a-l ajuta pe copilul meu să-și gestioneze emoțiile?
• De ce fiul meu adolescent nu mai vorbește cu mine, așa cum o făcea înainte?
• Cum pot să-l fac pe copil să facă un lucru când i-l cer?
• Nu are rezultate foarte bune la școală, anul acesta a avut doar 9,20 media generală. Ce să fac să învețe mai bine?

Ei bine, la Clubul de Educație Alternativă din Ferentari, preocupările părinților luau o cu totul altă formă:

• Nu avem curent în casă, iar iarna, fetița mea se chinuie să scrie și să citească, la lumina lumânării. Cum să o ajut?
• Soțul meu este mereu nervos și violent. Țipă la copii și ei n-au curajul să iasă din colțul în care stau, mai ales când el bea. Fetiței a ajuns să îi fie foarte frică de el și nu are deloc încredere în ea, nici la școală. Cum să fac să fie mai puternică?
• Fiul meu de șaisprezece ani lucrează cu ziua pe la oameni, să mai câștige un ban. Are probleme de sănătate pentru că are o muncă grea, cară materiale foarte grele. De câțiva ani s-a lăsat de școală. Ce să-i fac, cum să-l ajut să își găsească un serviciu mai bun?
• Suntem săraci, doamnă, n-avem nici lumină în casă, nici pat, nici gaze și până și oalele în care facem mâncarea sunt vechi și ruginite. Ne spuneți de școală și educație, da’ cu ce să îmi trimit eu copiii la școală?

Acela a fost momentul în care m-am simțit tare neputincioasă și am conștientizat că ceea ce fac acolo este o picătură în ocean.

Mai apoi, am organizat o campanie de strângere de alimente pentru ca trei familii să aibă ce mânca pentru jumătate de an. Din nou am simțit că ceea ce fac este foarte, foarte puțin pentru nevoile de acolo. Trei familii din câteva sute care aveau aceleași nevoi.

Și așa ajungem la motivul pentru care scriu astăzi acest articol.

În mai puțin de o lună începe școala și mulți copii așteaptă cu nerăbdare să-și revadă prietenii, să primească rechizite noi, să planifice o nouă excursie cu clasa.

Dacă mergem într-un supermarket, îi vedem cum își aleg cu entuziasm caietele sau ghiozdanul și aproape că uităm că sunt și copii care nu au aceste bucurii și care, poate, nu le-au trăit niciodată.

Da, sunt copii care nu merg la școală pentru că părinții nu au bani să le cumpere caiete, stilou, penar, ghiozdan … .

Am început articolul vorbind despre poveștile oamenilor de succes, cei care au evoluat fără plasă de siguranță și care au dat piept greutăților vieții și au muncit pentru visul lor.

Fiecare copil de acolo are un vis al lui: să devină avocat, astronaut, dentist, pompier, asistentă, doctoriță, dansator, pictoriță, bucătar, programator. În fiecare suflet încolțește o dorință a viitorului adult și, din păcate, mulți nu și-o ating niciodată.

Pentru mulți acea dorință nici nu are vreme să crească și să prindă aripi, pentru că abandonează școala și devin adulți cu responsabilități, mult prea devreme.

La întrebarea mamei:

Cum să-mi ajut fiul de șaisprezece ani să își găsească un serviciu mai bun?

Răspunsul meu ar fi fost unul singur: „Încurajați-l să se educe, să învețe!”. Însă, n-am avut curajul să-i spun acest lucru femeii din fața mea, care se uita la mine cu ochii mari, plini de mâhnire și de griji și își frământa mâinile crăpate de muncă. Cum puteam să-i dau acest răspuns, fără o soluție?

Mulți părinți își doresc să își vadă copiii în școală, să îi încurajeze spre un viitor mai bun, însă nu își permit să le susțină educația.

Așa că, anul acesta ne-am propus să aducem bucuria copiilor din Școala Gimnazială nr. 136 (Prelungirea Ferentari, nr.68) și din Școala Gimnazială Petrache Poenaru (Aleea Bacău, nr.2), prin campania de strângere de fonduri care îmi doresc să devină o tradiție.

Îmi doresc să strângem cât mai mute caiete și rechizite pentru ei, pentru că știu că educația îi poate ajuta să trăiască într-o lume mai bună decât cea în care au crescut și pe care o văd în jurul lor, zilnic.

Copiii au nevoie de: caiete, pixuri, stilouri, creioane, acuarele și alte rechizite pe care le folosesc la școală.

Dacă ai ghiozdane noi, sau într-o stare foarte bună de la copiii tăi, cu siguranță sunt necesare și vor fi primite cu bucurie.