Ziua bună,

 

Astăzi m-am hotărât să public pe site un articol care face parte din campania Scrisul face bine. Un proiect la care am avut onoarea să fiu invitată să particip.

M-am simțit mică printre atâția oameni mari. Și mândră pentru că împreună promovăm scrisul de mână și scrisul în general. Împreună facem echipă în slujba educației.

Pentru mine scrisul este deja terapeutic, deși rareori public scrierile mele terapeutice. Iar educația a devenit un mod de viață.

Iată articolul mai jos…

 ______________

Se spune că venim pe lume având cunoaștere absolută, pe care o pierdem la naștere, iar apoi întreaga viață căutăm să o redobândim. Și astfel am dat naștere educației, pentru a ne potoli setea de a ști.

Am putea crede că un copil vine pe lume precum un vas gol, pregătit să fie vărsată cunoașterea în el. Însă un copil vine în primul rând pentru a aduce cunoaștere în această lume. Înainte de a fi elev, fiecare dintre noi a fost profesor, iar fiecare copil de astăzi este un învățător pentru toți cei ce-l înconjoară.

Iată mesajul copilului pentru discipolii și învățătorii săi:

„Mamă, pe tine am venit să te învăț ce este iubirea necondiționată și cum să iubești o altă persoană pentru ceea ce este ea cu adevărat, nu pentru ceea ce ar putea fi. Te învăț acest lucru în primul rând iubindu-te pentru ceea ce ești și nu pentru ceea ce ai putea fi. Pentru că eu văd în tine perfecțiunea, de aceea îți spun: „ești cea mai frumoasă, cea mai bună mamă din lume”. Pentru mine ești, chiar ești!

Tată, pe tine am să te învăț ce înseamnă să fii erou pentru o altă ființă, în același timp învățându-te să fii vulnerabil. Căci cea mai mare putere stă în vulnerabilitate și nu în forța pe care o are un om. Uită-te la mine, tocmai pentru că sunt atât de vulnerabil simți nevoia să mă protejezi. Și cât de vulnerabil ai să înveți și tu să fii în fața mea, cum poate n-ai mai fost niciodată până acum.

Dascălule, pe tine am venit să te învăț cum să asculți, să înțelegi și să respecți înainte de a educa. Am venit să-ți ofer un dar atât de frumos, darul de a schimba vieți și de a șlefui minți, ascultând suflete. Cuvântul tău va deveni cuvântul meu și mult timp după ce tu n-ai să mai fii pe acest pământ, cuvântul tău va rămâne rostit, căci eu am să-l spun copiilor mei și ei la rândul lor îl vor spune copiilor lor. Am venit să-ți dăruiesc veșnicia.

Acum că v-am împărtășit fărâma de cunoaștere ce mi-a mai rămas după ce-am venit pe lume, sunt pregătit să îmi dați din înțelepciunea voastră, căci ea este lumina care-mi va călăuzi pașii pe drumul dintre azi și mâine. Însă, înainte de a porni pe acest drum, am să vă cer să vă reamintiți la fiecare pas că voi creșteți un om și nu educați un copil neștiutor. Și întrebați-vă ce fel de om vreți să modelați și care sunt acțiunile care vă duc într-acolo. Căci fiecare acțiune a voastră are ecouri în viitorul meu.

Iar dincolo de toate lecțiile pe care mi le dați despre viață, eu ascult și primesc mai ales modelul vostru.

Pentru că singura formă de educație este prin puterea exemplului personal. Eu n-am să devin ceea ce mi se spune să devin, n-am să devin ceea ce sunt învățat și îndrumat, eu am să devin negreșit ceea ce voi sunteți astăzi. Așadar, nu uitați să vă educați în primul rând pe voi, pentru că educându-vă pe voi, de fapt mă educați pe mine.

Cel mai mare dar pe care mi-l puteți face este să mă ajutați să gândesc pentru mine însumi, să mă ajutați să învăț să iau decizii bune, să mă lăsați să greșesc pentru ca data viitoare să știu mai bine. Știți, dragii mei, eu nu am nevoie de răspunsuri corecte, eu am nevoie să-mi aflu singur răspunsurile și să pot raționa pentru mine însumi, căci n-aveți să-mi fiți toată viața alături să mă ghidați la fiecare pas. Să nu credeți că nu sunt capabil să fac acest lucru, pentru că vă înșelați.

Fiți blânzi cu judecata pe care o am acum, căci este cea pe care o pot avea în acest moment și pentru vârsta mea. Îmi doresc să știți că eu fac pe cât de bine pot face în fiecare clipă și de aceea vă am pe voi pentru a-mi îndruma pașii spre mai bine. Nu-mi spuneți că pot mai mult, dar nu vreau, pentru că eu vreau, chiar vreau să fiu cea mai bună variantă a mea în fiecare moment. Astăzi știu mai multe decât am știut ieri și mâine voi ști mai bine decât am știut astăzi. Apreciați-mi efortul depus, nu doar rezultatele.

Nu vă-ndoiți de dorința mea de cunoaștere, pentru că ea este acolo și arde în mine. Am nevoie de înțelepciunea voastră, la fel cum am nevoie de afecțiunea voastră, de atenția și de timpul vostru. Tot ceea ce trebuie să faceți este să mi-o oferiți și să nu aveți așteptări de cum vor încolți semințele pe care le-ați sădit.

Dragii mei dascăli, dragii mei discipoli eu sunt diferit și unic pe acest pământ, nu încercați să mă asemănați cu ceilalți. Eu am o inteligență nativă, am venit cu daruri sub forma abilităților mele naturale, pe care mai târziu vreau să le ofer celorlalți. Nu încercați să-mi găsiți cusur la ele. Vă rog să nu-mi îngrădiți potențialul înnăscut și să construiți pe plusurile și nu pe minusurile mele. Căci plusurile mele sunt cele ce mă vor face neprețuit pentru societate.

Nu mă comparați cu un altul care poate mai mult ca mine. Comparația nu face altceva decât să-mi știrbească din frumusețe și strălucire, în timp ce aprecierea mă face mai frumos și mai sclipitor decât sunt în prezent. Nu mă comparați pentru că mă doare neputința mea și faptul că nu mă pot ridica la nivelul așteptărilor voastre.

Nu vreau nici să găsiți vinovați pentru neputințele mele, căci lucrul acesta este atât de lipsit de importanță pentru mine. Să-mi spuneți că sistemul educațional este de vină, că unul dintre profesori sau toți sunt de vină, că poate chiar părinții sunt de vină pentru nereușita mea. La ce bun să caut vinovați? Eu nu vreau vinovați, eu vreau modele! Nu vă-ndoiți de rezistența mea și de capacitatea de a face față provocărilor. Eu nu sunt o victimă, eu sunt un învingător! Priviți-mă astfel.

Ascultați-mă când vă vorbesc, chiar ascultați-mă pentru că am ceva important să vă spun de fiecare dată. Ascultați-mă și când nu vorbesc, pentru că prin tăcere eu rostesc ceea ce nu pot pune în cuvinte, dar vedeți în faptele și în comportamentul meu.

Să știți că eu cred cu tărie că singurul obiectiv al vostru, al fiecăruia dintre voi, este ca eu să devin un om fericit și de succes, așa cum eu însumi definesc succesul. Pentru că tot ceea ce faceți ar fi în van fără acest țel măreț.

Nu uitați că am venit deopotrivă pentru a primi și a dărui cunoaștere și pentru a vă ajuta pe voi să fiți maeștri. Căci ce fel de maestru este acela care nu are elevi? Acesta este darul meu pentru voi.

Dacă vreți să investiți în viitorul meu, atunci investiți în educația mea și a voastră. Nicio investiție nu este mai durabilă și mai plină de recompense decât cea din care acumulezi cunoaștere. Prin educație voi îmi dăruiți iubire. De fapt, educația este o altă haină pe care o îmbracă iubirea pe această lume.“

 ______________

365 de oameni vor scrie despre educație, despre valori, despre profesori adevărați și școală. În fiecare zi, timp de un an, veți găsi articolele acestora, pe site-ul scrisulfacebine.ro.

Un proiect care ascunde o muncă titanică în spate și care merită urmărit.

Urmărește articolele Scrisul face bine, aici: https://www.scrisulfacebine.ro/.

Gânduri bune,

Adriana Mitu

Posted in: Fără categorie

Lasa un comentariu