Bine te-am (re)găsit,

Ai observat în ultima vreme anumite idei și teme legate de contextul actual, care au apărut în jocul copilului?

Poate este un joc de-a doctorul sau de-a îmbrăcatul în echipament de protecție, ori de-a biroul sau poate un joc în care un personaj este contagios și joacă leapșa cu toate celelalte.

Am scris acest articol ca suport pentru părinți, pentru că în această perioadă părinții vor fi cei care îi pot ajuta pe copii să proceseze emoțiile și experiențele prin care trec și le pot oferi primul ajutor psihologic prin intermediul jocului.

Jocul este modul în care copilul înțelege lumea și dă sens experiențelor sale de viață. Este o formă de comunicare pe care copilul o folosește, la fel cum noi adulții folosim cuvintele. 

Însă, noi adulții, avem de multe ori urechi și ochi doar pentru a asculta cuvintele sau pentru a vedea comportamentele copilului. Când copilul se joacă, ne bucurăm să îl vedem activ și prins în jocul de moment și neglijăm tematicile care pot apărea în jocul său și care pot arăta partea nevăzută a emoțiilor copilului.

Jocul oferă o fereastră către lumea interioară a copilului, iar în joc pot fi observate experiențele traumatice, emoțiile reprimate precum și modul în care copilul percepe lumea și persoanele din jurul său.

Copiii folosesc reprezentarea simbolică, jocul „de-a …”, cu ajutorul jucăriilor sau prin jocul de rol, punându-se ei în situația respectivă.

Înainte de a închide activitatea la cabinet, m-am jucat cu unul dintre copii de-a doctorul. Am știut atunci că această experiență globală începe să prindă contur în conștiința copiilor și că poate lua forma unui joc de procesare a traumei, mai târziu, când lucrurile se vor liniști.

Era un joc în care schimbam rolurile constant și eram când eu doctorul, când copilul era cel care consulta animalele din pluș, care aveau febră.  Doctorul trebuia să fie foarte atent să nu ia și el de la animale ce aveau acestea. Întrebându-l ulterior pe copil ce a auzit el despre COVID-19, mi-a spus că a auzit că este o treabă foarte serioasă, că trebuie să stăm departe de oameni și să ne spălăm pe mâini pentru că altfel ne putem îmbolnăvi și muri.

Citeam într-o publicație internațională cum, în urmă cu câteva săptămâni, copiii de la o grădiniță din Washington au început să se joace leapșa cu COVID-19, dând de la unul la altul virusul, în joc. 

În contextul actual, mulți părinți pot fi prezenți la un astfel de episod de joc.

Copiii pot avea multe temeri în perioada aceasta, două dintre acestea fiind teama de a se îmbolnăvi și teama de a se îmbolnăvi un părinte sau un bunic. Copiii ai căror părinți sunt cadre medicale pot întâmpina anxietate de separare severă, părinții fiind nevoiți să petreacă mult timp la spital, sau chiar în autoizolare, departe de ei. De aceea ei pot avea multe jocuri ce au ca substrat separarea și atașamentul.

De asemenea, să ținem cont că pericolul este invizibil pentru ei, fiind vorba de un virus pe care nu îl pot vedea, însă îi simt prezența, la fel cum se tem și de un monstru pe care nu îl pot vedea și chiar dacă monstrul nu există, frica este cât se poate de vie înăuntrul lor. Însă, de această dată, copiii observă cum și adulții se tem de acest lucru invizibil, de aceea este esențial ca părinții să-și poată gestiona propriile frici înainte să îi poată ajuta pe copii. 

Pe măsură ce zilele trec, adulții din jurul lor devin tot mai îngrijorați și preocupați și oricât ar încerca să se ascundă, copiii au un al șaselea simț în ceea ce privește starea emoțională a părinților și pot detecta și cele mai fine schimbări.

Chiar dacă un copil nu exprimă temerile la nivel verbal ele pot fi vii în plan inconștient și să iasă la suprafață prin astfel de jocuri.

Emoțiile nu au pătruns în nivelul conștient  atât timp cât ele nu pot fi conținute de copil la acest nivel.  Ele pot fi observate prin:

• somatizări, precum dureri de burtă, stări de greață, insomnii ș.a.m.d.;
• comportament dificil – se agață de părinte, se tânguiește, este iritat ș.a.m.d;
• tematicile apărute joc.

Alte jocuri ce pot apărea în această perioadă sunt jocuri ce au în vedere contextul de acum, spre exemplu faptul că părinții lucrează de acasă și copilului i se spune să nu intre în sufragerie pentru că acolo este biroul mamei. Copilul își poate stabili un cadru în care pretinde că este biroul lui și să le interzică în joc părinților să calce granițele acelui birou. 

Sau poate copilul se poate juca de-a echipatul, punându-și mânuși, mască, îmbrăcându-se din cap până-n picioare pentru a se proteja.

Te invit să observi și să asculți jocul copilului. Despre cum să facem acest lucru am scris în articolul acesta:

Cum poți „asculta” jocul copilului

Este foarte important ca aceste jocuri imaginare să nu fie descurajate pentru că ele ajută copilul să dezvolte mecanisme sănătoase de coping (de a face față) și pot fi modalități prin care copiii își procesează temerile sau prin care eliberează prin râs frustrările, furia și fricile.

Pentru a-i sprijini pe copii ne putem implica activ în jocul lor, ghidându-ne după indicațiile pe care ni le oferă.

Într-un articol viitor voi scrie despre 3 jocuri pe care le putem juca în perioada aceasta pentru a sprijini copilul în construirea unui spațiu sigur și pentru a-l ajuta să se autoregleze.

Dacă ai observat un astfel de joc apărut la copil tău, te rog scrie-mi într-un comentariu mai jos și eu revin cu modalități specifice de a interveni în acest context.