Bine te-am (re)găsit,

Zi de zi, în cabinetul meu intră copii care au trecut prin diferite experiențe de viață. Unele dintre ele foarte dificile, altele aparent doar ușor stresante, dar care iau timp pentru a se așeza în sufletul copilului. Mersul la doctor, prima zi de grădiniță sau școală, pierderea unei persoane apropiate, separarea părinților, apariția unui nou frate, trecerea printr-un eveniment cu impact traumatic (accident, lovire gravă, internarea în spital și așa mai departe). Toate acestea fac parte din viețile copiilor.

Observ cum fiecare copil dă sens experiențelor sale de viață prin intermediul jocului și cum construiește scenarii în care își povestește trăirile, dar mai ales în care încearcă să rezolve conflictele din interiorul său.

Atunci când copilul trece prin diferite experiențe care au un impact mai mic sau mai mare asupra lui, iar în afară acest imapct se vede sub forma schimbărilor de comportament, adultul se așteaptă ca el, copilul, să vorbească despre ce îl frământă, să pună în cuvinte ceea ce simte. Rareori se întâmplă acest lucru, iar dacă este întrebat ce îl preocupă, de multe ori răspunde monosilabic sau tăcând și ridicând din umeri.

Ne străduim să-i înțelegem pe copii, dar nu le vorbim limba.

Copiii ne comunică prin joc tot ceea ce simt și pentru a-i înțelege și sprijini este esențial ca noi să putem traduce ceea ce exprimă copilul.

Copiii folosesc deseori reprezentarea simbolică, jocul „de-a …”, cu ajutorul jucăriilor sau prin interpretarea unui rol.

Jocul este folosit în două sensuri:

• Pentru învățare – când copilul se joacă „de-a gătitul”, „de-a magazinul”, „de-a meșterul”. Prin intermediul acestora copilul integrează reguli sociale și exersează abilități de viață. Sau sunt jocuri care îi dezvoltă anumite competențe: jocuri cu forme, lego, puzzle ș.a.m.d;
• Pentru vindecare – când copilul încearcă să integreze anumite experiențe de viață; spre exemplu după ce merge la doctor, vine acasă și se joacă „de-a doctorul” cu păpușile sale. Sau când a trecut printr-o experiență ce a avut un puternic impact emoțional asupra sa și va pune în scenă, în mod repetitiv acea experiență.

Așa că te invit să privești jocul ca o modalitate de comunicare cu cel mic. Imaginează-ți că stai la masă cu un prieten și afli ce are să îți spună, ce îl preocupă, dacă este un joc în care pune în scenă temerile din perioada actuală, de a se îmbolnăvi el și cei dragi, sau un joc în care se preface că este la serviciu răspunzând la telefon și „făcând treabă” la un laptop de jucărie, așa cum te observă pe tine că faci atunci când lucrezi de acasă.

În același timp, copilul folosește eroii din povești și filme de animație pentru că aceștia reprezintă personaje de putere, personaje care nu sunt perfecte, ci întâmpină provocări și învață din proipriile greșeli, pornesc într-o aventură și reușeșc la final să dobândească anumite abilități sau calități, fiind schimbați și trecând peste provocările venite în calea lor. Iar supereroii din basme și filme animate sunt integrați de copii (fiecare copil are personajul său preferat cu care se identifică).

Acestea pot fi personaje-resursă și să-i adresăm copilului întrebări precum: „Ce ar face Mickey/Minnie în situația aceasta? Cum ar acționa Pisoi (din Eroi în pijamale)? Ce soluții ar găsi Bufnița? Cine ar ajuta-o?”. Folosesc deseori eroii în terapie ca resursă pentru copiii de orice vârstă.

Ca părinte și ca terapeut ai nevoie să fii conectat la lumea copilului pentru a găsi punți către sufletul său. Nu de puține ori am ales să urmăresc câteva episoade dintr-un serial preferat al unui copil, ori să mă joc un joc, pentru ca mai apoi să folosesc acest lucru ca o resursă pentru a-l ajuta pe copil să-și exprime emoțiile și să găsească soluții creative pentru provocările sale.

Un astfel de serial animat este Bluey, difuzat de Disney Junior, în care am găsit foarte bine ilustrat modul în care jocul este folosit de copii pentru a da sens experiențelor din viața de zi cu zi. Blue este o cățelușă neobosită, de șase ani, căreia îi place joaca și transformă viața de familie de zi cu zi în aventuri distractive! Cu imaginația ei fără limite, împreună cu sora sa, Bingo, pornește în explorarea lumii.

Este un serial de urmărit împreună cu cei mici pentru că putem observa foarte ușor cum părinții cățelușei intră în joc și răspund nevoilor celor două surori, lăsând-o pe Blue și pe sora sa să ghideze jocul, să preia roluri de putere și să rezolve la nivel imaginar anumite provocări.

Blue se folosește de evenimentele cotidiene (pregătirea unui tort, achitarea cumpărăturilor la supermarket, probarea pantofilor) și le transformă în jocuri unice, ciudate, astfel încât face ca momentele obișnuite să devină aventuri nebunești! Acest serial vorbește despre lumea interioară a copilului și cum părinții pot comunica cu cei mici pe limba lor.

Copiii vor deseori să pună în scenă jocuri de rol în care ei să fie personajele puternice, spre exemplu în acest moment copiii se joacă deseori de-a doctorul. Într-un episod din serialul Blue m-am amuzat foarte tare să văd cum cele două cățelușe, doctor și asistent, îl tratează pe tată. I-au făcut o radiografie (un desen) și se pare că avea o problemă la stomac – înghițise o pisică și un șoricel. Așa că au folosit ca tratament o bucățică de cașcaval prin care au ademenit șoricelul afară. Ingenios, așa-i?

Acest mod de “jucăușenie” este foarte util de urmărit pentru părinți, mai ales dacă ești un adult căruia îi vine dificil să se joace cu copilul. Te invit să-ți activezi propriul copil interior și să descoperi alături de Blue și familia sa cum să creezi experiențe de conectare și dialog cu cel mic.

Și pentru că nimic nu-l poate face mai bucuros pe copil decât câteva minute de joacă împreună cu părinții, am creat împreună cu cei de la Disney Junior o serie de cartonașe cu jocuri în familie, pornind de la 3 seriale iubite de copii: Mickey Mouse – Aventuri încurcate, Eroi în pijamale și desigur, Bluey.

Iată unul dintre jocuri mai jos:

DISTRACȚIE ÎN STILUL CHILLI ȘI BANDIT

Sprijinul familiei este esențial! De aceea este atât de important să ai încredere în cuvintele lor. Unul dintre voi trebuie să închidă ochii și să se învârtă de câteva ori. Persoana legată la ochi trebuie să ajungă la un punct desemnat …. doar urmând indicațiile celorlalți! Ascultați cu atenție și mergeți pe încredere.

La ce ajută acest joc?

Acest joc ajută la conectare și creșterea cooperării în familie. Lăsându-se condus de cuvintele celorlalți, copilul se amuză și interiorizează sentimentul de încredere. Când va fi cel care oferă indicații, va trece în postura de a ghida și oferi sprijin, postură ce îi oferă copilului sentimentul de putere și încredere în propriile forțe.

Te invit să-l testezi împreună cu copilul și să descoperi (sau redescoperi) puterea vindecătoarea a jocului.

Zi cu joc și conectare,

Adriana