De ceva timp se pune tot mai des accentul pe dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. Acest lucru se întâmplă și pentru că am conștientizat, mai ales în ultimul an, cât de important este echilibrul emoțional și cât de vitale sunt resursele interioare pentru a trece prin provocările vieții.

Părinții își pun tot mai multe întrebări despre cum să-i sprijine pe cei mici să ajungă adulți echilibrați și sănătoși nu doar fizic, dar și emoțional.

Nu avem un glob de cristal în care să privim viitorul și nu putem anticipa pentru ce fel de lume îl pregătim pe copil. Însă putem pregăti copilul pentru drumul său în viață și să-i punem în rucsac provizii hrănitoare afectiv, în copilărie. Iar gestionarea reacțiilor emoționale este una dintre acele resurse interioare pe care se așază echilibrul psihologic al unei persoane.

Pentru copil emoția poate fi combustibilul care îl duce mai departe în drumul său și-l ajută să-și dezvolte potențialul, sau poate fi sabotorul interior care îl provoacă și-i pune bețe-n roate la tot pasul.

Iată 3 resurse pe care este important să le pui în rucsacul copilului tău și pe care le ia cu sine în drumul lui prin viață.

1. Cum răspunzi tu la emoțiile sale (teamă, furie, frustrare, dezamăgire, gelozie)

Părintele este un COREGLATOR al emoțiilor copilului. Un copil învață să-și gestioneze propriile emoții din felul în care părintele răspunde la emoțiile sale. Dacă părintele îi spune: “nu are de ce să-ți fie frică/ nu trebuie să te temi”, copilul va simți în continuare teamă, însă va crede că este ceva în neregulă cu el pentru că se simte astfel, va încerca să-și ascundă emoția în viitor și va dezvolta mecanisme de adaptare care pot fi nesănătoase. Unul dintre aceste mecansime este evitarea contextelor care îi trezesc teamă, astfel anxietatea crește tocami pentru că în trecut au fost evitate acele situații, iar copilul (și mai târziu adultul) și-a confirmat că nu poate.

Ce poți face?

Este util să ne adresăm întrebări despre trecutul nostru, deoarece în relația cu copilul se activează propriul copil interior și rănile noastre vechi.

Alege o situație în legătură cu copilul care este greu de gestionat în acest moment și adresează-ți următoarele întrebări:

• Cum era pentru tine/ celălalt părinte la vârsta copilului?
• Cum se comportau părinții tăi în acest context?
• Unde în viața ta actuală manifești și tu aceste aspecte?
• Tu ai această emoție în relația cu copilul?
• Ce din relația de cuplu (din dinamica partenerilor) manifestă copilul?

2. Modul în care tu îți gestionezi propriile reacții

Copilul se dezvoltă în relația de atașament cu părintele, de aceea este foarte acordat la limbajul non-verbal al părintelui (gesturi, mimică, postură…). El percepe chiar și cele mai fine schimbări de stare sau de atitudine și pune în propriul comportament acele aspecte care se regăsesc și în părinte. Copilul este ca un burete care absoarbe informații și integrează modele de autogestionare emoțională.

Ce poți face?

Vocabularul emoțiilor este un instrument foarte util pentru familii: Așa cum copiii învață literele la școală pentru a putea forma propoziții și apoi citi/scrie, la fel este și în cazul gestionării reacțiilor emoționale, primul pas este să identifice și numească emoțiile. Nu putem citi fără a cunoaște alfabetul, cum nici nu putem gestiona reacțiile intense, fără a numi emoțiile.

Astfel părintele este cel care verbalizează primul când simte o anumită emoție și va pune în cuvinte cum reușește să-și gestioneze reacția, spre exemplu: “mă simt furios și merg să beau un pahar cu apă/  mă uit pe fereastră cinci minute/ ascult o melodie”.

Al doilea aspect este ca părintele să pună în cuvinte ceea ce observă la copil când acesta simte o anumită emoție pentru a-l ajuta să-și conștientizeze reacțiile corporale. Spre exemplu: “observ că te-ai încruntat, ți-ai strâns pumnii și ai trântit jucăria. Te simți furios pentru că …”. Iar pe măsură ce copilul crește poți adresa întrebări deschise, fără a numi tu emoțiile sale: “Ce simți acum? Cum te-ai simțit în situația aceasta? Ce simți în corp? ” ș.a.m.d.

3. Cum te raportezi la cei din jurul tău

La fel cum preia tiparele emoționale, copilul preia și tiparele de interacțiune socială. Absoarbe aceste modele observând modul în care părintele interacționează cu celelalte persoane și mai ales cum părinții interacționează între ei și cu ceilalți membri din familie.

Ce poți face?

Jocul este modul prin care copilul se raportează la lume și viață. Iar jocul de rol este cel în care pot fi repetate diferite contexte sociale și relaționale, pe care copilul să le privească dintr-o altă perspectivă. Spre exemplu dacă se teme de dentist, părintele se poate transforma în pacient, iar copilul să fie dentistul. Ori dacă este într-un context în care este agresat de un alt copil în parc, la grădiniță, puteți face un joc în care să puneți în scenă diferite modalități de a răspunde ale copilului. Cu cât copilul este mai mare, cu atât poate propune soluții și găsi singur variante.

Pentru că uneori pentru noi, adulții, poate fi dificil să ne conectăm la lumea interioară a copilului, am tot căutat o resursă în care să fie modelat acest tip de joc de rol. Și am găsit-o.

Un serial animat în care este foarte bine ilustrat modul în car părinții și copiii se joacă constructiv, este Blue, difuzat de Disney Junior, despre care am mai povestit aici.

Ce este fain la acest serial este că părinții se pot uita împreună cu cei mici și pot folosi jocurile de acolo ca sursă de inspirație și ca resursă de a discuta aspecte importante din propria viață.

Blue este o cățelușă neobosită, de șase ani, căreia îi place joaca și care transformă viața de familie într-o aventură distractivă! Cu imaginația ei fără limite, Blue inventează jocuri complexe care evoluează în moduri neprevăzute, dar mai ales amuzante, aducând întreaga familie în universul ei plin de umor.

La fel ca oricărui copil de vârsta ei,  ce îi place cel mai mult lui Blue să facă este să se joace, în special jocuri de rol împreună cu sora sa, Bingo. Blue se folosește de evenimentele de fiecare zi din viața familiei (pregătirea unui tort, achitarea cumpărăturilor la supermarket, probarea pantofilor) și le transformă în jocuri unice, ciudate, astfel încât face ca momentele obișnuite să devină aventuri nebunești!

Blue este o incursiune autentică în viața unei familii cu copiii preșcolari și sărbătorește bucuria de a învăța și a crește prin joacă și amuzament.

Vestea bună este că Blue vine cu un nou sezon la Disney Junior, din 22 Februarie, de la 18:30.

 

Zile cu emoții jucăușe să avem,

Adriana