Bine te-am (re)găsit,

Cum definești o situație stresantă?

Care sunt momentele în care te simți copleșită și simți că stresul îți invadează tot corpul?

Cu siguranță ai trăit cel puțin o dată o astfel de situație. Acasă, la serviciu, cu familia, cu partenerul de viață, la examene. Toate acestea sunt situații stresante care-ți mănâncă liniștea și te macină pe interior.

Dar în ceea ce-i privește pe copii, crezi că ei sunt expuși stresului? Crezi că ei au momente în care se simt stresați, sau copilăria este cea mai ușoară perioadă din viață, lipsită de griji?

Copilăria este o perioadă lipsită de griji doar pentru noi, cei ce am depășit această etapă. Copilul este expus stresului și schimbărilor, el are probleme specifice vârstei, provocări pe care uneori le depășește cu ușurință, alteori încercările repetate îi pot crea frustrări și furie.

Dar care sunt factorii de stres pentru un copil?

Schimbările majore intervenite în familie (un nou frate, moartea unei persoane apropiate, divorțul părinților), schimbărea școlii, presiunea performanței, competiția cu ceilalți copii, notele obținute, abuzul fizic sau verbal, traumele din timpul nașterii, alte evenimente traumatice în perioada copilăriei, răniri fizice, problemele și stresul părinților și lista poate continua.

S-a demonstrat științific, prin măsurarea nivelului de cortizol (unul dintre hormonii stresului) din saliva bebelușilor, că aceștia au un nivel ridicat al stresului atunci când mama părăsește camera sau imediat după o naștere traumatică, cu travaliu îndelungat sau cu alte complicații. La fel ca și adulții, bebelușii sunt supuși unor factori de stres, dar în cazul lor eliberearea acestuia se poate face doar prin plâns, râs sau tremurat.

Un studiu al Universității Georgetown realizat pe un eșantion de 4000 de copii cu vârsta de 7 ani a arătat că cei ce aveau nivelul de cortizol cel mai ridicat aveau și cel mai scăzut IQ (cu 13% mai mic decât cel al copiilor cu un nivel de cortizol redus). În aceeași măsură, copiii ce au un nivel de cortizol ridicat, au abilități sociale, motrice și lingvistice mai puțin dezvoltate decât ceilalți copii.

Eliminarea stresului se poate realiza prin patru modalități: verbal, cu ajutorul jocurilor simbolice, prin râs și prin plâns.

Verbal

Aceasta este modalitatea preferată de părinți pentru că este cea pe care adulții o înțeleg cel mai bine. Cu toate acestea, exprimarea verbală este cea mai puțin folosită dintre toate cele patru modalități de exprimare și eliberare a stresului. Cu cât copilul este mai mic, cu atât el va folosi mai puțin verbalizarea emoțiilor sale și desigur pentru bebeluși această metodă este imposibil de folosit. Atunci când adultul este dispus să-l asculte pe copil, uneori acesta va vorbi despre provocările sale, însă el va avea nevoie și de următoarele modalități de eliberare a stresului.

Jocurile simbolice

Sunt folosite de copii pentru a transpune evenimentul generator de stres într-un joc, ce-l va ajuta să depășească acest moment. Astfel că, un copil care a fost implicat într-un accident de mașină se va juca cu mașinuțe pe care le va ciocni între ele; iar un copil care la școală a fost agresat fizic sau verbal de către un coleg va transpune scena respectivă în jocul cu păpușile. Jocurile simbolice îl ajută pe cel mic să preia controlul asupra vieții sale, trecând din rolul de victimă, în cel de scenarist.

Râsul

Râsul îl ajută pe copil să se elibereze de temeri, furie și rușine. Este o modalitate facilă de a scoate la suprafață aceste emoții și de a nu le îngropa în interiorul lui, unde, pe termen lung, ar putea provoca răni adânci.

Plânsul

Este cea mai frecventă metodă utilizată de către copii pentru eliberarea stresului. Această metodă însă nu este deloc agreată de către adulți, care nu înțeleg de cele mai multe ori motivul pentru care plâng copiii lor.

Un studiu efectuat pe părinții care și-au abuzat fizic copiii a demonstrat că reacțiile lor agresive au fost declanșate în 80% dintre cazuri de plânsul copiilor.

Cu toate acestea, plânsul este benefic pentru eliberarea stresului din organism și pentru restabilirea echilibrului emoțional.

Aletha Solter – psiholog și specialist în disciplina non-punitivă, autoarea cărții „Lacrimi și crize de furie” – recomandă ca atunci când copilul plânge, acesta să fie ținut în brațe și să i se permită să se descarce, să se elibereze de tensiunea interioară. A-i spune lucruri precum „n-ai niciun motiv să plângi”, „nu mai plânge că te văd ceilalți și râd de tine”, „ia uite ce urât ești când plângi”, „copiii mari nu plâng”,  îl va determina pe copil să-și inhibe plânsul. În timp stresul și emoțiile negative se vor acumula și acestea pot ieși la suprafață prin comportamente nedorite, precum: furie, agresivitate, temeri.

Poate fi eliminat în totalitate stresul din viața unui copil? Răspunsul este cu siguranță NU. Oricât de mult ți-ai dori să-ți protejezi copilul, nu-l poți crește într-un glob de cristal, pentru că, mai devreme sau mai târziu, el se va confrunta cu provocările vieții. Ceea ce poți face este să-i permiți să-și manifesteze stresul și să înțelegi trăirile sale, emoțiile sale și să nu-i spui că n-are niciun motiv să se simtă astfel.