Bine te-am (re)găsit,

Te-ai gândit ce fel de relații va avea copilul când va crește? Ce oameni va întâlni, ce prietenii va lega, de cine va fi iubit, pe cine va iubi? Cum va fi lumea în care va trăi?

Adevărul este că, nu știm pentru ce fel de lume îi pregătim pe copiii de astăzi.

De cele mai multe ori, ne frământăm pentru ce fel de lume îi prgătim pe copii și ne gândim mai puțin ce fel de copii pregătim pentru această lume. Copiii de astăzi sunt adulții de mâine care vor construi lumea viitorului. Fiecare dintre ei va avea contribuția sa, iar o mare parte din ceea ce va deveni adultul se datorează experiențelor trăite în copilărie.

Întreg universul nostru este definit de relații. Relația de cuplu, relațiile de prietenie, relația cu autoritatea, relațiile cu colegii, relația cu tine însuți și multe alte relații pe care le stabilim în decursul unei zile sau în decursul vieții.

Peste tot interacționăm cu oamenii, așa că modul în care copilul învață să-și gestioneze relațiile atunci când este mic, îi va modela fantastic de mult relațiile la maturitate și implicit calitatea vieții sale.

Calitatea vieții noastre, fie că suntm adulți sau copii, este determinată de calitatea relațiilor pe care le avem cu cei din jurul nostru.

1. Relația copilului cu părinții îi va influența viitoarele relații

Ceea ce trăim în copilărie se reia pe tot parcursul vieții noastre sub diferite forme. Sunt sigură că ai auzit acest lucru măcar o dată.

Din anii copilăriei, când am trăit diferite experiențe cu părinții sau cu adulții semnificativi din viața noastră, am luat cu noi tipare relaționale, modele de comportament și de interacțiune pe care le-am văzut și simțit atunci.

În relațiile noastre adulte, retrăim mereu emoții vechi; ne activează anumite situații și ne calcă pe bătături vechi experiențe pe care le trăim astăzi, fie că am conștientizat sau nu care este rădăcina acestora.

Spre exemplu, ne putem simți furioși de fiecare dată când partenerul bea un pahar cu vin, pentru că ne reamintește de un tată alcoolic. Sau teama ne cuprinde atunci când simțim că cineva ne evită. Ne putem simți respinși sau abandonați când celălalt vrea un moment de singurătate. Și exemplele pot continua.

Atunci când mergi la psiholog, primul focus este asupra relației cu mama sau cu tatăl, tocmai pentru că aceste legături sunt atât de puternice, încât ne însoțesc întreaga viață în toate interacțiunile noastre viitoare.

Pentru a-l ajuta pe copil să aibă relații sănătoase, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să stabilești o relație în care să se simtă sigur, să aibă încredere că nevoile afective îi sunt împlinite, să fie respectat pentru a învăța la rândul său să respecte, să se simtă iubit și să se simtă o persoană importantă, valoroasă.

Tu ai avut parte de aceste lucruri în propria copilărie? Cum te-ai simțit dacă unul dintre ele, sau toate, ți-au lipsit?

2. Strategiile de rezolvare a conflictelor se învață în copilărie

Deși poate părea dificil pentru un copil să-și rezolve singur conflictele, această lecție o va lua cu el și la maturitate. Micile lecții de viață ale copiilor sunt modalități prin care ei învață, experimentează și dobândesc competențe pe care le vor integra în sinele lor.

Atunci când este mic, copilul încearcă să-și rezolve conflictele lovind, mai apoi încearcă și testează diferite strategii și în cele din urmă aplică, mai dibaci sau mai stângaci,  arta negocierii. Aceste lucruri se învață în timp și uneori este nevoie de ghidarea adultului și limitarea comportamentelor care le dăunează în mod direct celorlalți, alteori doar de ascultarea acestuia.

Dacă apelează mereu la o figură de autoritate (părinte, dascăl, alți adulți) pentru a-și rezolva conflictele, acest lucru nu îl va ajuta pe copil să-și dezvolte abilități de comunicare și gestionare a conflictelor.

Cu toate acestea, sunt de părere că lucrurile nu ar trebui duse la extrem. Atunci când sunt mici, copiii au tendința să lovească și trebuie să limităm un astfel de comportament. A-i lăsa să-și rezolve singur conflictele nu înseamnă a-i lăsa să se bată.

Ce poți face? Adresează-i întrebări despre cum se simt ceilalți: „Cum crezi că s-a simțit băiețelul din parc când l-ai lovit?”, sau pune tu în cuvinte emoțiile lor: „Cred că s-a simțit tare trist când l-ai lovit, a început să plângă„. Modelează o atitudine calmă, astfel, în timp va învăța să-și păstreze calmul în astfel de situații. Sprijină-l să găsească soluții mai bune data viitoare: „Cum te-a ajutat ce ai făcut până acum? Ce ai fi putut face altfel?”. Și nu în ultimul rând, vorbește-i despre conflictele pe care le ai cu ceilalți și cum alegi tu să le rezolvi.

Am fost surprinsă să aflu cum nepoțica mea, Maria (12 ani), rezolvă conflictele în clasă. Fiind reprezentantul clasei și responsabilă cu buna organizare, ea vrea să se asigure că în clasă va fi liniște înainte să vină profesorul la oră. De la începutul anului școlar, mi-a tot povestit diferite strategii pe care le-a testat, dintre care câteva au dat roade pe termen scurt, iar altele au eșuat. Am ales să nu intervin cu sfaturi și soluții, ci doar să o ascult. M-am bucurat când mi-a spus că a găsit metoda “minune” de a păstra liniștea în clasă: să joace un joc (portocala, pentru cunoscători) cu toți colegii săi înainte să vină profesorul la oră.

Cea mai mare bucurie nu este aceea de a vedea cum un copil aplică soluțiile sugerate de tine, ci de a vedea cum descoperă soluții la care tu nu te-ai fi gândit niciodată.

3. Legătura dintre emoții, relații și calitatea vieții

Emoțiile ne influențează comportamentul pe care îl avem cu ceilalți, iar comportamentul nostru ne influențează realțiile cu ei. Atunci când conștientizăm emoția din spatele comportamentului, ne este mult mai ușor să o gestionăm.

Este în regulă să simțim emoțiile respective, însă trebuie să avem mereu în mână cârma și să nu le lăsăm să preia controlul. De altfel, ele pot fi ghizi excelenți dacă sunt folosite conștient.

Gestionarea emoțiilor se învață în timp, iar maturitatea fizică nu vine întotdeauna, la pachet, cu maturitatea emoțională. Spre exemplu, sunt oameni de 20-30-40 de ani care încă nu au învățat să-și gestioneze furia, care aleg să lovească, iar în acel moment regresează la un nivel de maturitate emoțională specific vârstei de 3-4 ani.

Pentru a-l ajuta pe copil să învețe să-și gestioneze emoțiile, este important să discuți cu el despre sentimentele sale și ale celorlalți, să descopere ce emoții simte, cum se manifestă acestea în corpul său, ce gânduri are, ce reacții are. Apoi ghidează-l spre a găsi modalități de a se calma în momentele în care este sub impulsul unor emoții puternice și cum să reacționeze la emoțiile celorlalți.

Despre modul în care copilul învață să-și gestioneze emoțiile am scris și în acest articol: Cum dezvoltă copiii reacții de răspuns la propriile emoții?

Învățând să aibă relații bune cu cei din jurul său încă de când este mic, copilul va reuși să aibă relații sănătoase și la maturitate.

Am să revin în scurtă vreme și cu a doua parte a articolului în care voi vorbi despre: teama de străini și teama de nou, relația cu sine și comunicarea.