Răspunsuri de la un copil

Bună dragilor,

 

Mă aflam pe drumul căutării de sine, la intersecția între Ieri și Azi. De abia cotisem de pe bulevardul principal, când în capătul străzii am dat de un hop pe care nu-l văzusem și de care m-am împiedicat puțin, dar spre marele meu noroc în ultimul moment l-am sesizat și am sărit peste el. Era un limitator de viteză.

 

Mă uitam în spate mirată spunându-mi „Cine ar pune un limitator de viteză la început de stradă?”, când în fața mea hop țop apare o fetiță tare frumușică, ce mă privea cu ochii mari și jucăuși.  
 
Copilul interior
Ce faci mândro? am întrebat-o eu amuzată de micuța din fața mea.  
 
      Extraordinar de bine fac! îmi răspunde imediat zâmbitoare, legănându-se când pe vârfuri când pe călcâie.
 
Ia te uită, m-am mirat în sinea mea, zici că știe cum răspund eu la întrebarea asta și vrea să mă tachineze.

 

      Te-ai pierdut? o întreb eu.

 

       Nu, tu te-ai pierdut.

 

Ha, incredibil. Copiii și răspunsurile lor care te lovesc unde te doare.

 

      Eu nu m-am pierdut, mă grăbesc să-i explic. Uite vezi, eu vin din bulevardul principal și-am facut dreapta acolo la colț.

 

       Aha și unde te duci?

 

Ce-ntrebare, m-am blocat. Unde mă duc? Păi ce să-i spun, că nu știu exact unde mă duc, că mă duc spre intersecția cu Mâine și mai departe nu știu.

 

 Ia te uite că are dreptate, m-am pierdut.

 

       Să știi că ai dreptate, poate m-am rătăcit un pic. Dar tu ce cauți aici?

 

       Eu nu m-am pierdut.  – Bine, asta am înțeles deja. Dar ce faci tu aici?

 

       Am auzit că ai nevoie de mine și am venit. 

 

 
Inițial am rămas fără cuvinte, după care îi spun cu îndoială:

 

  E posibil, nu spun NU. Dar de ce te-am chemat?

 
       Vai, cu ce să-ncep. Înainte de toate vreau să-ți spun că nu-mi place deloc cum vorbești cu mine. Îmi spui mereu că eu sunt mică și ar trebui să tac, îmi zici că nu avem timp de joacă pentru că sunt alte lucruri mai serioase de făcut, să-mi văd de treaba mea acolo și să te las în pace. Îmi promiți mereu că ne jucăm când ai să ai puțin timp, dar tu niciodată nu găsești un moment să respiri, mereu ești ocupată, mereu ai treabă sau ai ceva foarte urgent de făcut și uiți să mă scoți la joacă.

 

 
Ha, ca să vezi, copilul din mine era supărat nevoie mare.    – Și mai sunt supărată, continuă ea să mă dojenească blând, că nu mă lași să fiu vulnerabilă. Știi copiii sunt vulnerabili și tocmai în asta stă puterea lor, iar tu se pare că ai uitat să fii vulnerabilă și culmea te mai superi și pe mine că sunt așa. Păi ce-ai vrea să fiu, general îm armată, zise ea râzând și imitând un general serios și încruntat, cu o mustață din propriul păr, prins între nas și buza de sus.

 

Încep să rând și eu de felul cum îl imita pe general și îi spun coborându-mă la nivelul ei:

 

      Cred că ai dreptate, uit deseori să te las să te joci și să te bucuri de moment. Promit că am s-o fac mai des. Și când voi avea nevoie să fiu vulnerabilă, am să apelez la tine. E bine așa? 
      –  Bine, îmi spune ea dând afirmativ din cap și îmbrățișându-mă.

 

Apoi am plecat fiecare pe drumul ei, ea departe s-a pierdut undeva într-un colț de gând, iar eu am pășit lent spre intersecția cu Mâine. 

 

Însă în minte încă-mi răsunau cuvintele sale, cred că are dreptate, am uitat să mă joc, iau totul prea în serior. Am uitat că în joacă se învață lucrurile mai simplu și că scopul meu e acela de a fi fericită pe drumul pe care-l urmez și nu să fac lucrurile repede și pe cât posibil fără cusur.

 

Iar cu vulnerabilitatea, ah, este o lecție mai veche pe care am pus-o în așteptare de mult. Am uitat că în a fi vulnerabilă stă adevărata putere. Că pe copii ai tendința să-i protejezi tocmai pentru că-i vezi atât de vulnerabili, iar uneori și atunci când suntem adulți este bine să ne amintim acest lucru și să n-avem aspirația de a avea o caroserie de mașină în interior. Adevărata putere stă în copilul din noi care le arată din când în când celorlalți cât este de sensibil.

 

Astăzi îți recomand și tie să te întâlnești cu copilul din tine să vezi ce are de zis. Sunt sigură că are câteva sfaturi înțelepte pentru tine și poate chiar are nevoie să-l împaci dacă l-ai supărat cu ceva.

 

Știi exact de ce ai primit acest mesaj astăzi. Te rog caută răspunsul în tine.

 

 
Să creștem împreună!
 
Te îmbrățișez cu drag,
Adriana

 

 Sursă foto aici și aici

 

 

Spune-mi părerea ta aici: