„Gradinițe fără Bullying” – eveniment organizat de blogger-ul Ela Crăciun în parteneriat cu Itsy Bitsy

Bine te-am (re)găsit,

Când am fost invitată de colegii de la Itsy Bitsy să mă alătur campaniei „Grădinițe fără bullying”, am știut că este un proiect de care avem nevoie la scară națională. Un proiect care are ca scop educarea și prevenirea, în primul rând, iar în al doilea rând implicarea tuturor celor ce pot și vor influența viitorul copiilor.

Bullying-ul lasă răni adânci în stima de sine a copilului, mulți ani după ce acesta a încetat. Este una dintre principalele cauze care le afectează sănătatea emoțională a copiilor.

Pentru a preveni și diminua acest fenomen, echipa Itsy Bitsy a pregătit o serie de acțiuni și evenimente în cadrul acestei campanii.

Astăzi îți vorbesc despre evenimentul organizat de bloggerul Ela Crăciun, „Super mame cu super puteri” este al cincilea eveniment din această serie care are ca temă: „Grădinițe fără bullying!” .

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 21 octombrie, ora 11.00, în Auchan Titan.

Ela va discuta cu invitații săi despre fenomenul bullying, cum se manifestă acesta și ce consecințe poate avea în cadrul unei comunități de copii în formare. Alături de Ela vor participa Nadia Tătaru, Fondatoarea Itsy Bitsy FM și președinta Asociației Părinților Isteți, Catalina Surcel, Director Executiv al Asociației “Telefonul Copilului” și eu, în calitate de specialist în campania Gradinițe fără bullying.

Proiectul „Gradinițe fără bullying” își propune să deschidă seria unor proiecte de prevenire a bullyingului în rândul copiilor de toate vârstele. Proiectul este în curs de implementare în grădinițele din sectorul 3, Bucuresti și are ca obiectiv realizarea și folosirea zilnică a unui Emometru, instrument de cunoaștere în grup a emoțiilor, pentru a preveni aparitia bullying-ul printre copii. 

Centrul Comercial Auchan Titan este locația tradițională a evenimentelor pentru Super mame, dar și un punct de întâlnire pentru locuitorii sectorului 3. De aceea, Ela Crăciun a ales și de data aceasta să își dea întâlnire cu cititorii blogului său și susținătorii campaniei în această locație.

Participarea la eveniment este gratuită, iar cei mici vor avea un loc special amenajat pentru joacă, sub supravegherea unei echipe de animatori.  Pentru confirmarea participării este nevoie de completarea formularului de înscriere de pe www.elacraciun.ro  sau transmiterea unui mesaj pe Facebook/Elacraciun cu datele de contact (nume, telefon, adresa de email).

Seria de evenimente “Super mame cu super puteri” este un proiect inițiat de Ela Crăciun și își propune să susțină mamele și femeile care își depășesc, zilnic, limitele.  “Ideea de a fi o super mamă, în fiecare zi, fără să facem lucruri extraordinare în condițiile în care perfecțiunea este un concept atât de răspândit, a fost un factor emoțional care a stat la baza acestei campanii. Ne-am regăsit în acest mesaj pe care vrem să îl transmitem către cât mai multe mame și să le ajutăm să se desprindă de falsele percepții ale perfecțiunii și să se accepte așa cum sunt. Faptul că Super mame cu super puteri este o campanie pentru oameni normali ne-a scos în cale oportunități minunate și a transformat o simplă campanie într-un scop mai mnare pentru noi toți” spune Ela Crăciun, inițiatoarea campaniei.

Evenimentul “Super mame cu super puteri” este sponsorizat de coferăria Ana Beller și rețeaua de magazine Maxi Toys.

Ne vedem în data de 21 Octombrie să povestim despre bullying și inteligență emoțională.

Să creștem împreună!

Adriana

Când cuvintele sunt non-cuvinte – dislexia simțită din interior

Bine te-am (re)găsit,

Sunt curioasă dacă ai auzit până acum de dislexie?

Te invit să citești cuvintele de mai jos:

Pragtredern            spiclortant                 sprtel                 vrghtront

A fost dificil?

La fel este și pentru copiii dislexici. Pentru ei orice cuvânt scris este un    non-cuvânt.

Dislexia reprezintă dificultatea de a citi, este un deficit de un anume grad în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată, prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire.

Alături de dislexie, alte două tulburări de învățare frecvent întâlnite sunt disgrafia și discalculia.

Tulburările de învățare sunt sesizabile în general în jurul vârstei de 6-7 ani, când copilul merge la școală și începe jocul cu literele și cuvintele, cu scrisul și cititul.

Copiii ce au o tulburare de învățare nu au un nivel scăzut de inteligență, din contră, în general sunt foarte isteți.

Principala lor dificultate este în sfera inteligenței vizual-spațiale. În momentul în care un copil învață să citească, el învață să decodifice sunetele ce formează un cuvânt – foneme. Pe măsură ce copilul învață să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Însă, copiii cu dislexie întâmpină dificultăți în decodificarea fonemelor și au dificultăți de citire și scriere.

Cum se simte dislexia pe interior?

Am fost un copil dislexic și sunt un adult dislexic adaptat. Desigur că, în vremea când am copilărit eu și am mers la școală nu existau termenii de: dislexie, tulburare de învățare sau disgrafie. Așadar, pe atunci primeam etichete de copil încet, copil care poate dar nu vrea, copil leneș și așa mai departe.

În toată această poveste cel mai dureros și dificil lucru era acela că, pe măsură ce treceam de la un an la altul, colegii mei învățau și reușeau să citească și să scrie, iar eu nu.

Momentul în care mă ridicam să citesc în fața clasei era un moment plin de emoții: teamă, rușine, frustrare. Chiar și în clasele mai mari și apoi la liceu, după ce îmi dezvoltasem mecanisme de adaptare și puteam citi cât de cât cursiv, emoțiile acelea mă însoțeau de fiecare dată când mă ridicam în picioare.

În cazul copiilor cu dislexie aceste lucruri duc, de cele mai multe ori, la un impact negativ asupra stimei de sine și la scăderea încrederii în sine. Se simt rușinați de ceea ce sunt și vinovați pentru că nu pot ține pasul cu ceilalți colegi. Simt teamă pentru că iar vor fi ridicați în picioare și nu vor putea citi cursiv și frustrare pentru că oricât s-ar strădui, literele li se încâlcesc în minte.

Copiii dislexici realizează că sunt diferiți, că nu pot ține pasul cu ceilalți, că lucruri care sunt simple pentru alți copii de vârsta lor, sunt complicate și de neînțeles pentru ei. Și conștientizează că performanțele lor, încă din primul an de școală, nu se ridică la nivelul așteptărilor părinților și dascălilor.

De multe ori pot trăi cu ideea că ei nu pot face nimic bine și se pot simți demotivați, având în vedere că în ciuda eforturilor depuse (uneori foarte mari) rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor.

Este esențial ca acești copii să pornească de la ideea că dislexia nu este o deficiență, un minus, ci un alt mod de operare al creierului, care prelucrează diferit informațiile.

Tulburările de învățare sunt diferite, ele nu îmbracă aceeași formă de la un copil la altul. 

Iată câteva aspecte care pot indica o predispoziție către dislexie:

  • Confundă dreapta cu stânga
  • Se pierde ușor în spațiu
  • Dificultăți în înțelegerea formelor geometrice și aspectele ce țin de acestea, în construirea unor figuri similare
  • Confundă deseori anumite particularități ale unor obiecte – își pune pantofii invers, confundă imagini asemănătoare
  • Poate merge mai târziu și are dificultăți în menținerea echilibrului și în coordonarea mișcărilor
  • Face frecvent confuzie între cuvintele asemănătoare
  • Însușește mai greu regulile gramaticale, atât în exprimarea verbală, cât mai ales în cea scrisă, chiar dacă îi sunt explicate de mai multe ori
  • Confundă literele – b cu d, o cu u, p cu t, u cu n, m cu n ș.a.m.d.
  • Confundă sunetele: ghe/che
  • Dificultăți de scriere și citire
  • Întâmpină dificultăți în memoria de scurtă și lungă durată
  • Mai târziu dificultăți la geometrie

Este esențial să înțelegem că tulburările de învățare sunt foarte variate, de aceea avem nevoie să avem în vedere fiecare simptom în parte și combinația acestora.

Un copil dislexic se poate adapta mult mai rapid odată ce a fost identificată tulburarea și se lucrează cu el pe anumite arii.

Pentru intervenția timpurie în dislexie sunt recomandate jocurile pentru dezvoltarea inteligenței vizual-spațiale.

Tulburările de învățare sunt întâlnite mai frecvent decât ne-am imagina. Într-o clasă de treizeci de copii, trei dintre ei pot manifesta astfel de dificultăți. Ele sunt conectate direct cu inteligența vizual-spațială, iar dacă în preșcolaritate nu pare atât de important faptul că un copil confundă stânga cu dreapta, urmările sunt văzute când copilul școlar întâmpină dificultăți de citire/scriere și mai târziu la geometrie.

Jocuri și activități pentru dezvoltarea acestui tip de inteligență:

Desen, pictură. Aceste activități îl vor ajuta să lucreze cu spațiul și perspectiva, mai târziu.

Unește punctele pentru a forma o imagine. Puteți tipări fișe cu astfel de activități.

Jocul lego, ori jocuri cu forme geometrice. La fel ca la inteligența logico-matematică este esențial să-l sprijinim pe copil să-și stabilească noțiunile de mărime, adâncime, sus/jos.

Puzzle-uri.

Labirinturi, în care copilul încearcă să ajungă dintr-un punct în altul. Acest tip de joc ajută foarte mult la dezvoltarea cognitivă a copilului, la dezvoltarea capacității de atenție și a concentrării.

Jocuri în care colorează doar anumite părți dintr-o imagine, iată un exemplu mai jos:

Jocuri de tipul: găsește cele 5 diferențe, sau găsește-l pe Wally.

Iată un joc pe care l-am inventat împreună cu o fetiță pentru a diferenția literele b și d:

Am făcut o poveste despre două mâini. Pe mâna dreaptă era o buburuză și era ușoară, aproape că nu o simțea mâna. Pe mâna stângă era un dinozaur și era greu, de abia îl ținea mâna. Am folosit și un sticker pentru buburuză și o figurină pentru dinozaur, pe care le-am pus pe mâinile fetiței. Când mâna dreaptă scria (sau stânga, dacă este stângaci copilul) și avea nevoie să scrie un cuvânt cu litera b sau d, își amintea că b-ul are cercul orientat spre dreapta, adică spre mâna pe care era buburuza ușoară, iar când mâna trebuia să-l scrie pe d, își amintea că cercul este orientat spre stânga, spre mâna pe care era dinozaurul greu.

La fel puteți proceda cu fiecare literă în parte și să construiți povești și asocieri cu diferite senzații – tactile, gust, miros, văz, care îi pot sprijini pe copii să învețe mai ușor literele.

Fiind un copil dislexic, mi-a fost dificil să-mi dezvolt mecanisme de adaptare și chiar să învăț care este dreapta și stânga. Încă am dificultăți la acest capitol și întotdeauna mă gândesc înainte să răspund.

La un moment dat, bunica mi-a amintit că dreapta este mâna pe care o folosesc să mănânc. Iar de atunci înainte, când eram întrebată care e dreapta, simulam o mișcare de strângere a lingurii în mână și așa știam răspunsul. Și astăzi strâng mâna dreaptă pentru a face diferența între cele două părți.

Am decis să scriu acest articol pentru că suntem la început de an școlar și copiii urmează să învețe să se joace cu literele, sunetele, să scrie și să citească. Iar pentru o parte dintre ei acest lucru va fi mai dificil.

Mai multe informații despre dislexie, programe și instrumente puteți găsi pe site-ul Edulier: https://edulier.ro/.

Update: Un ghid complet despre TSI (dislexie, disgrafie, discalculie) puteți găsi aici: http://dislexic.ro/wp-content/uploads/2017/08/Responsabilitate-comuna.pdf. Este scris de EVA BARTOK, specialist in TSI.

Dacă ai avut o experiență similară cu dislexia, sau dacă ai un copil dislexic, te invit să împărtășești povestea ta într-un comentariu.

Gânduri bune,

Adriana

Sursă foto: pixabay, connect the dots, TEST pentru depistarea predispozitiei spre dislexie la 4-5 ani – N.Stanescu,Gradinita cu PN Gornet, find wally

 

Grădinițe fără bullying – program pilot în București

Bine te-am (re)găsit,

Crezi că grădinița/școala unde merge copilul tău este un loc sigur pentru el?

Astăzi vreau să vorbim despre bullying și despre cum putem construi un mediu armonios pentru copii, la grădiniță și la școală.

Ce este bullying-ul?

Deși este un termen împrumutat, pentru că nu există un echivalent în limba română care să descrie acest fenomen, bullying-ul este cât se poate de prezent astăzi, atât în grădinițe, cât și în școli.

Insultele, poreclele, îmbrâncirile, înjurăturile şi intimidarea la nivel de grup, sunt fenomene pe care copiii le întâlnesc încă de la grădiniţă. Acestea fac parte din fenomenul de bullying, care a luat amploare, de la an la an şi în România.

Bullying-ul este:

  • Un comportament agresiv al unui copil, sau grup de copii îndreptat împotriva altui copil, sau grup de copii
  • Este un comportament repetat pe o perioadă mai lungă de timp
  • Implică abuz verbal, fizic și relațional (umilire publică, excluderea dintr-un grup, intimidare, amenințare, discriminare și așa mai departe)
  • Implică un dezechilibru de putere, unul dintre copii fiind întotdeauna în poziție de inferioritate în raport cu celălalt

A nu se confunda bullying-ul cu situațiile conflictuale ce apar în mod natural între copii. Spre exemplu, dacă doi copii s-au înfuriat și se ceartă pe o jucărie, acela este un conflict. În schimb, dacă unul dintre copii îi ia jucăria altuia, îl tachinează, îl necăjește, folosindu-se de cele mai multe ori de avantajul de a fi mai mare decât victima sa, iar agresorul zâmbește, se amuză, simte plăcere pentru ceea ce face, acesta este un comportament ce poate fi încadrat la bullying.

Pentru diminuarea bullying-ului, încă din faza de început, Asociaţia Părinţilor Isteţi în parteneriat cu Itsy Bitsy FM lansează la început de an şcolar proiectul „Grădiniţe fără bullying în Sectorul 3, Bucureşti”, susținut de Primăria Sector 3.

Sunt mândră să fac parte din acest proiect și îmi doresc să ajungă o campanie la nivel național.

Campania de conştientizare şi prevenire a bullying-ului vine ca urmare a semnalelor de alarmă pe care le trag copiii, din ce în ce mai des, cu privire la aceste agresiuni la care sunt supuşi zilnic în grădiniţe, şcoli sau on-line, fără a simţi că primesc susţinerea de care au nevoie de la adulţi.

Copilul tău a fost la un moment dat, sau încă mai este, victima bullying-ului din partea colegilor sau prietenilor săi?

Crezi că a fost la rândul său bully?

În 2016, sesizările legate de fenomenul bullying în România au crescut cu 25% faţă de anul precedent (conform Asociaţiei Telefonul Copilului).

Formele în care s-a manifestat fenomenul bullying au fost:

  • insulte, jigniri, porecle, sarcasm (42,98%)
  • loviri, îmbrânciri (38,58%)
  • intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social (18,44%).

Cei reclamaţi ca fiind bullies / agresori au fost, în proporţie de peste 97%, tot copii.

„Este firesc ca toţi copiii să aibă emoţii, iar uneori ei sunt copleşiţi de furie, frustrare, tristețe şi neştiind să recunoască sau să îşi gestioneze aceste trăiri au tendinţa de a reacţiona agresiv.”, explică Adriana Mitu, facilitator de programe pentru dezvoltarea emoţională a copiilor.

La nivel internaţional, în programele de prevenire a bullying-ului, copiii învaţă să recunoască din timp ce anume le provoacă emoţii intense şi să îşi controleze reacţiile. Un copil care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau victimă la grădiniţă / şcoală sau pe internet si va avea performanțe mai mari pe orice plan.

Proiectul „Gradinite fara bullying in sectorul 3” invită cadrele didactice să realizeze şi să folosească zilnic un EMOMETRU, instrument de cunoaștere, în grup, a emoţiilor. Această practică zilnică la clasă va ajuta la dezvoltarea emoţională a copiilor, dar şi la crearea unui mediu şcolar benefic educaţiei.

Deși am fi tentați să credem că există o victimă și un agresor, de fapt, în fenomenul de bullying, ambii copii sunt victime. Cel ce dorește să-și manifeste superioritatea o face fie pentru că la rândul său a fost agresat de părinți, frați, prieteni; fie pentru că dorește să obțină controlul, să iasă în evidență în fața celorlalți; nu știe cum să-și gestioneze emoțiile puternice și nu are abilități de relaționale. Sunt multe cauze în spate pe care avem nevoie să le identificăm și să găsim soluții pentru acestea, împreună.

„E important ca cei mici să înţeleagă că fiecare emoţie este folositoare, dar că intensitatea ei ar putea fi uneori prea greu de suportat. Atunci, ca şi când ai avea o oală pe foc, e posibil ca ea să dea pe afară, sub formă de comportamente. Copiii pot fi îndrumaţi să semnaleze adultului când “oala începe să fiarbă”, ca în loc să dea în foc, cei din jur să-i ajute cu o vorbă caldă, o privire încurajatoare, o atingere uşoară sau o îmbrăţişare, astfel să scadă inensitatea emoţiei.”, spune psihoterapeuta Vistiana Long.

Proiectul „Grădiniţe fără Bullying în Sectroul 3” deschide seria unor proiecte de prevenire a bullyingului în rândul copiilor de toate vârstele, iniţiate de Itsy Bitsy FM si Asociaţia Părinţilor Isteţi împreună cu susţinători din societatea civilă şi autorităţi, care vor aduce o schimbare de impact în conştientizarea şi prevenirea fenomenului de bullying, contribuind astfel la o mai bună sănătate emoţională a copiilor.

Detalii despre proiect se pot găsi pe www.itsybitsy.ro.

Vă invit să vă alăturați acestei campanii de conștientizare și să o promovăm la nivel național, astfel încât copiii să crească într-un mediu sigur, atât acasă, cât și la grădiniță sau școală.

Să creștem împreună!

Adriana Mitu

[Campanie de strângere de fonduri] Bucuria unui nou început – 2017

Ziua bună,

De ceva timp am dezvoltat o nouă pasiune, am început să citesc și să descopăr poveștile unor oameni de succes, din diferite domenii. Mă fascinează să le cunosc poveștile și să înțeleg care au fost factorii ce au contribuit la formarea lor.

Și nu de puține ori, acești oameni au avut o copilărie cu multe provocări, au evoluat fără plasă de siguranță, din medii sărace, ori puternic conflictuale și au muncit cu determinarea pentru a-și atinge visul.

În urmă cu aproape doi ani am mers pentru prima dată în Ferentari, la Clubul de Educație Alternativă, înființat în două școli din acest cartier, de ONG-ul Policy Center for Roma and Minorities.

Cunoșteam, în mare, situația de acolo și m-am pregătit pentru a sprijini această comunitate așa cum știam și puteam să o fac cel mai bine: urma să țin cursuri despre dezvoltarea emoțională a copilului și educație parentală.

Pe măsură ce săptămânile și lunile treceau, ajungeam să-i cunosc din ce în ce mai bine pe acești oameni și odată ce le pășeam pragul, îmi părea că intru într-o lume pe care  înainte o cunoșteam mai bine din filme, decât din viața reală.

La conferințe, pe site și prin e-mail, primesc deseori întrebări din partea părinților:

  • Ce pot face pentru a-l ajuta pe copilul meu să-și gestioneze emoțiile?
  • De ce fiul meu adolescent nu mai vorbește cu mine, așa cum o făcea înainte?
  • Cum pot să-l fac pe copil să facă un lucru când i-l cer?
  • Nu are rezultate foarte bune la școală, anul acesta a avut doar 9,20 media generală. Ce să fac să învețe mai bine?

Ei bine, la Clubul de Educație Alternativă din Ferentari, preocupările părinților luau o cu totul altă formă:

  • Nu avem curent în casă, iar iarna, fetița mea se chinuie să scrie și să citească, la lumina lumânării. Cum să o ajut?
  • Soțul meu este mereu nervos și violent. Țipă la copii și ei n-au curajul să iasă din colțul în care stau, mai ales când el bea. Fetiței a ajuns să îi fie foarte frică de el și nu are deloc încredere în ea, nici la școală. Cum să fac să fie mai puternică?
  • Fiul meu de șaisprezece ani lucrează cu ziua pe la oameni, să mai câștige un ban. Are probleme de sănătate pentru că are o muncă grea, cară materiale foarte grele. De câțiva ani s-a lăsat de școală. Ce să-i fac, cum să-l ajut să își găsească un serviciu mai bun?
  • Suntem săraci, doamnă, n-avem nici lumină în casă, nici pat, nici gaze și până și oalele în care facem mâncarea sunt vechi și ruginite. Ne spuneți de școală și educație, da’ cu ce să îmi trimit eu copiii la școală?

Acela a fost momentul în care m-am simțit tare neputincioasă și am conștientizat că ceea ce fac acolo este o picătură în ocean.

Mai apoi, am organizat o campanie de strângere de alimente pentru ca trei familii să aibă ce mânca pentru jumătate de an. Din nou am simțit că ceea ce fac este foarte, foarte puțin pentru nevoile de acolo. Trei familii din câteva sute care aveau aceleași nevoi.

Și așa ajungem la motivul pentru care scriu astăzi acest articol.

În mai puțin de o lună începe școala și mulți copii așteaptă cu nerăbdare să-și revadă prietenii, să primească rechizite noi, să planifice o nouă excursie cu clasa.

Dacă mergem într-un supermarket, îi vedem cum își aleg cu entuziasm caietele sau ghiozdanul și aproape că uităm că sunt și copii care nu au aceste bucurii și care, poate, nu le-au trăit niciodată.

Da, sunt copii care nu merg la școală pentru că părinții nu au bani să le cumpere caiete, stilou, penar, ghiozdan … .

Am început articolul vorbind despre poveștile oamenilor de succes, cei care au evoluat fără plasă de siguranță și care au dat piept greutăților vieții și au muncit pentru visul lor.

Fiecare copil de acolo are un vis al lui: să devină avocat, astronaut, dentist, pompier, asistentă, doctoriță, dansator, pictoriță, bucătar, programator. În fiecare suflet încolțește o dorință a viitorului adult și, din păcate, mulți nu și-o ating niciodată.

Pentru mulți acea dorință nici nu are vreme să crească și să prindă aripi, pentru că abandonează școala și devin adulți cu responsabilități, mult prea devreme.

La întrebarea mamei:

Cum să-mi ajut fiul de șaisprezece ani să își găsească un serviciu mai bun?

Răspunsul meu ar fi fost unul singur: „Încurajați-l să se educe, să învețe!”. Însă, n-am avut curajul să-i spun acest lucru femeii din fața mea, care se uita la mine cu ochii mari, plini de mâhnire și de griji și își frământa mâinile crăpate de muncă. Cum puteam să-i dau acest răspuns, fără o soluție?

Mulți părinți își doresc să își vadă copiii în școală, să îi încurajeze spre un viitor mai bun, însă nu își permit să le susțină educația.

Așa că, anul acesta ne-am propus să aducem bucuria copiilor din Școala Gimnazială nr. 136 (Prelungirea Ferentari, nr.68) și din Școala Gimnazială Petrache Poenaru (Aleea Bacău, nr.2), prin campania de strângere de fonduri care îmi doresc să devină o tradiție.

Îmi doresc să strângem cât mai mute caiete și rechizite pentru ei, pentru că știu că educația îi poate ajuta să trăiască într-o lume mai bună decât cea în care au crescut și pe care o văd în jurul lor, zilnic.

Copiii au nevoie de: caiete, pixuri, stilouri, creioane, acuarele și alte rechizite pe care le folosesc la școală.

Dacă ai ghiozdane noi, sau într-o stare foarte bună de la copiii tăi, cu siguranță sunt necesare și vor fi primite cu bucurie.

Un caiet costă 2-3 lei. Un creion 1 leu-2. Un stilou 10 lei.
Când mergi să cumperi rechizite pentru copilul tău, achiziționează 2-3 caiete în plus și pentru ei.  Ori un pix, sau stilou, sau un set de pensule. Crede-ne, chiar contează!
Apoi urmează unul dintre pașii de mai jos și ajută un copil să meargă la școală.

 
Iată cum îi poți ajuta pe copiii din Ferentari să meargă anul acesta la școală:
1. Poți merge împreună cu noi, să vizităm Clubul de educație alternativă din Ferentari. Sau poți lăsa rechizitele la unul dintre punctele de colectare din: Unirii, Romană, Crângași.
Dacă îți dorești să-i ajuți, te rog, trimite-mi un mesaj pe e-mail contact@adrianamitu.com, sau dă-mi de știre la telefon 0769 425 643.
2. Le poți trimite direct lor rechizitele pe care dorești să le donezi. Această variantă le este accesibilă și celor din alte orașe.
  • Adresă: Bulevard Națiunile Unite, nr. 4, bl. 106, sc. B, ap. 47, etaj 6, sector 5, București;
  • Telefon: 0758507977
  • Persoană de contact: Nicoleta Grigoraș
  • E-mail: nicola.grigoras25@gmail.com.
3. Poți dona nişte bănuţi în contul lor, specificând că este pentru Campania „Bucuria unui nou început – Ferentari”.
Conturi bancare: RON
IBAN RO75BTRL04301205H23789XX
Cont 843RONCRT00H2378901
Banca Banca Transilvania
Conturi bancare: USD
IBAN RO02BTRL04302205H23789XX
Cont 843USDCRT00H2378901
Banca Banca Transilvania
Conturi bancare: EUR
IBAN RO50BTRL04304205H23789XX
Cont 843EURCRT00H2378901
Banca Banca Transilvania
 
 
Zi cu soare (în suflet) să avem,
Adriana
Sursă foto: pixabay

Mica adolescență de la 4 ani

Bine te-am (re)găsit,

Articolul de astăzi s-a născut în urma e-mail-ului primit din partea unei mame care mi-a detaliat situația pe care o întâmpina. Iată situația pe scurt:

Copil, 4 ani, manifestă crize de tantrum și are tendința de a refuza tot ceea ce îi este propus; mama a vorbit în special despre refuzul de a fi tuns.

Te regăsești și tu în această situație? Atunci citește mai jos răspunsul meu.

Gestionarea emoțiilor la vârsta de patru ani este o abilitate în curs de învățare, iar crizele de tantrum la această vârstă sunt frecvent întâlnite. Manifestările crizelor de tantrum pot fi diferite de la copil la copil: unii copii se trântesc pe jos, alții plâng până când par că nu mai pot respira, alții se dau cu capul de perete și așa mai departe.

Aceaste crize apar în perioada în care creierul copiilor suferă multe modificări și vedem o exacerbare a reacțiilor emoționale.

Ne întâlnim din nou cu astfel manifestări „aprinse” în perioada adolescenței, când adolescenții și preadolescenții au reacții emoționale foarte intense din motive care nouă ne pot părea neimportante și manifestă opoziție față de cerințele adultului.

Așadar, nu degeaba perioada aceasta cuprinsă îndre doi și patru ani se numește mica adolescență.

Iată câteva direcții în care să vă îndrepți atenția atunci când copilul are o criză de tantrum:

  • Când au debutat crizele de tantrum, dacă au avut o evoluție pregresivă (s-au intensificat în timp)?
  • Copilul a fost expus unor manifestări violente (față de el sau față de alte persoane din familie)?
  • Care este momentul în care au loc aceste crize de afect (pot avea un anumit declanșator, sau mai mulți; spre exemplu frustrarea de a nu putea face un anumit lucru este un declanșator frecvent) și dacă există un interval din zi când apar acestea sau sunt pe toată durata zilei?
  • Au avut loc schimbări în familie sau în viața lui, sau orice eveniment care ar fi putut fi semnificativ pentru copil?
  • Care sunt emoțiile pe care nu le poate gestiona: furie (spre exemplu când cineva îl atacă, îi ia jucăria ș.a.m.d), frustrare (pentru că nu poate realiza un anumit lucru), dezamăgire (nu primește ceea ce își dorește imediat sau nu se întâmplă lucrurile așa cum și-ar dori el), teamă (se simte amenințat în anumite contexte și nu știe cum să recționeze)?
  • Are posibilitatea să-și descarce aceste emoții altfel decât prin tantrum, spre exemplu prin plâns?

Orice copil vine pe lume cu un temperament al său (nu vorbim de caracter, care este dobândit prin intermediul experiențelor ulterioare). Unii copii sunt mai sociabili, alții mai introverți, unii sunt înclinați spre a cerceta lucrurile noi, alții se tem de astfel de situații și așa mai departe. Fiecare trăsătură vine și cu lucruri bune și cu lucruri care nu-i sunt de ajutor.

Așadar, fiecare copil este unic și nu există o rețetă a succesului general valabilă. Unii copii se pot liniști atunci când sunt luați în brațe și își pun capul pe pieptul mamei, în timp ce alții nu vor să fie atinși, ci doar să stați lângă ei și să le vorbiți cu o voce calmă și caldă, să se simtă însoțiți în iureșul emoțional care i-a cuprins, nu abandonați.

Totodată, copiii funcționează preponderent subconștient, iar atunci când noi le dăm o anumită indicație cu NU, ei tind să facă exact acel lucru. Are un impact foarte mare modul în care îmbrăcăm mesajul, așa că spunem “Liniștește-te” în loc de “NU lovi”, sau chiar îl invităm la diferite activități care îl pot calma.

Este important și momentul în care face aceste crize de plâns și modul în care abordați limitele în aceste situații. Spre exemplu, dacă face o criză de plâns doar atunci când merge la cumpărături și dorește să obțină ceva, atunci oferindu-i lucrul pe care și-l dorește nu faceți altceva decât să întăriți comportamentul: dacă plâng, primesc jucăria.

În situațiile în care vă confruntați cu o criză de tantrum după ce ați stabilit o limită, este important să faceți diferența între emoție și limită: acceptați emoția și păstrați limita fermă. O schimbare a limitei pentru că cel mic are o criză nu îl ajută nici pe copil, pentru că va căuat un alt motiv de descărcare în câteva momente, nici pe părinte.

Uneori copilul va găsi un motiv aparent neimportant (cana din care bea este roșie și nu albastră, vrea să se îmbrace cu o bluză murdară, nu vrea să stea jos dar nici pe scaun și tot așa) care va declanșa plânsul. Acest fenomen este denumit broken cookie, adică sindromul fursecului rupt.

Când copilul pare imposibil de mulțumit, când este irascibil, nu poate avea contact vizual cu tine, găsește diverse motive de supărare, se agață de tine, este mârâit și mai apoi începe să plângă, atunci el are nevoie să se descarce. Partea bună a “miorlăit-ului” este că acest comportament trage un semnal de alarmă părintelui, înainte să aibă loc o criză de tantrum. Copilul este încă capabil să-și folosească cuvintele, iar părintele este pus în gardă că ar putea urma o criză de plâns.

Descărcarea emoțiilor prin plâns este o altă modalitate care previne apariția crizelor de tantrum în momente nepotrivite. Plânsul este o metodă naturală a organismului de a elibera cortizolul (unul dintre hormonii stresului).

La fel ca defecatul, urinatul, transpiratul și plânsul are rolul lui. Ai văzut când ești foarte tristă/furioasă/bucuroasă/emoționtă și îți dau lacrimile? Imaginează-ți că atunci ești ca o oală sub presiune. Plânsul este modalitatea prin care corpul eliberează emoțiile puternice din corp.

Copiii tind să plângă mai des decât adulții pentru că nu au un sistem matur de gestionare a emoțiilor, acestea sunt mult mai intense și mai frecvente decât la noi adulții și mai ales pentru că ei reacționează preponderent emoțional la situațiile din jurul lor, logica intervenind abia apoi.

De aceea, plânsul este o modalitate de descărcare. Aici vorbim despre a fi ascultat și înțeles în timp ce plânge, nu izolat.

Dacă devine violent cu cei din jurul său în timpul crizelor de tantrum, sau încearcă să se rănească pe sine, îl țineți în brațe astfel încât să nu se poată răni și după primele momente de furie, de cel mai multe ori va începe să plângă. Ascultați-l și oferiți-i ocazia să se elibereze astfel. Încercați să vă păstrați calmul și să aveți un ton blând. Dacă nu a avut ocazia în trecut să facă acest lucru, la început va plânge mai mult timp până se va liniști.

O altă modalitate prin care îl puteți sprijini este cea prin joc.

Despre 3 astfel de jocuri am scris în articolul de săptămâna trecută pe care îl puteți citi aici:

3 jocuri pentru a-l ajuta pe copil să își gestioneze furia

Atunci când vedeți că refuză sau spune NU (este o perioadă prin care copilul trece în jurul acestei vârste, perioada lui NU, sau criza de opoziție primară, în care refuză tot ceea ce i se propune) atrageți-l într-un joc. Spre exemplu, în situația în care refuză să fie tuns, îi puteți spune că nu îl mai vedeți de păr și că trebuie să-l pieptănați cu totul. Luați peria și pieptănați-l pe mâini, pe picioare, chiar și pe tălpi. Astfel copilul va râde și va fi mult mai dispuns să coopereze apoi. Găsiți un joc care să-i placă și să îl amuze.

La fel de importante aici sunt etichetele pe care tindem să le punem celorlalți, iar copiii și le însușesc. Etichete precum copil agresiv, copil rău sau, încăpățânat și așa mai departe, au un impact major asupra lui. Copilul va face ceea ce se așteaptă de la el.

Atunci când dumneavoastră vă înfuriați, sau tatăl, spuneți cu voce tare cum vă calmați: “M-am înfuriat! Merg să beau un pahar cu apă pentru a mă liniști.” Copilul învață să-și gestioneze furia din modul în care îi vede pe cei din jur și mai ales pe părinții săi, că reușesc să gestioneze propria furie. Îl ajută să puneți în cuvinte ceea ce simțiți și cum alegeți să reacționați în astfel de momente.

Dacă doriți să citiți mai multe despre plâns și crize de furie, vă recomand cartea: Lacrimi și crize de furie, de Aletha Solter.

Zi cu soare și răcoare să avem,

Adriana

Sursă foto: https://pixabay.com/

3 jocuri pentru a-l ajuta pe copil să își gestioneze furia

Bine te-am (re)găsit,

În această vară, în fiecare luni, vorbesc la Itsy Bitsy – radio pentru copii, părinți și bucurie în familie, despre un joc pe o anumită temă.

Lunea aceasta am povestit despre trei jocuri ce pot fi folosite pentru a-l sprijini pe copil în situațiile în care simte furie.

Furia este una dintre cele mai provocatoare emoții, fie că vorbim despre a ne stăpâni propria furie, ori a avea un răspuns adecvat la reacțiile de furie ale celorlalți.

Părintele se confruntă deseori cu reacțiile furioase ale copilului și în fața acestor situații se poate simți lipsit de resurse.

Iată cum vă vin în ajutor aceste jocuri:

  • Gestionați mult mai ușor aceaste situații, amintindu-i copilului de jocul jucat și invitându-l să-l joace împreună.
  • Copilul învață ce să facă atunci când simte furie sau o altă emoție puternică: frustrare, gelozie, dezamăgire și așa mai departe.
  • Educația mâniei are nevoie să fie făcută de timpuriu, pentru că maturizarea fizică nu vine întotdeauna și cu maturizare emoțională. Sunt persoane de patruzeci-cincizeci de ani care nu știu să-și gestioneze reacțiile atunci când sunt furioși.
  • Ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale, stăpânirea furiei fiind un pas important în acest sens.

Important! Discuția despre furie va fi purtată împreună cu cel mic înaintea unui episod de furie, când acesta este calm, liniștit, așadar receptiv și capabil să asculte. Atunci când copilul este deja în vârtejul furiei, el nu mai aude explicațiile logice, creierul său emoțional preluând controlul.

Așadar, cu ce începem …

Începeți prin a-i spune copilului o poveste despre furie, asociind-o cu un dragon, un vulcan, sau orice altă metaforă vi se pare potrivită.

În cadrul atelierelor pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, le spun copiilor că atunci când suntem furioși suntem la fel ca un dragon, care scoate flăcări pe gură. Și uneori putem pârli cu focul furiei noastre pe cei din jurul nostru. De aceea, este important să învățăm să nu lăsăm dragonul să-și facă de cap.

Copilul poate da și un nume dragonului, spre exemplu Gorgoroi, iar când se înfurie îi putem spune: Văd că Gorgoroi a ieșit din ascunziș!”, astfel făcându-l prezent la emoția pe care o simte.

După ce îi spunem povestea, vom trece la joc …

Jocul 1 – Respirația floare-lumânare – + 2 ani

Ne imaginăm că în mâna dreaptă avem o floare și în mâna stângă o lumânare. Mirosim floarea (tragem aer în piept) și suflăm în lumânare să o stingem (expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.

Jocul 2 – Respirația plăcintă – + 2 ani

Ne imaginăm că în mână, pe un carton, avem o felie fierbinte-fierbinte de plăcintă. Așa că o mirosim (tragem aer în piept) și apoi suflăm ca să o răcim (expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.

Jocul 3 – Semaforul emoțiilor – + 4 ani

Scoatem la imprimantă o foaie cu imaginea unui semafor.

Îl invităm să coloreze imaginea și îi explicăm copilului că în interiorul nostru avem un semafor:

  • Când suntem pe verde – ne simțim bine, suntem calmi, liniștiți și relaxați.
  • Când începem să ne enervăm – încruntăm sprâncenele, ne încordăm, strângem pumnii – semaforul trece pe galben.
  • Iar când ne înfuriem – trântim cu piciorul în podea, lovim, aruncăm cu lucruri, țipăm – semaforul a ajuns pe roșu.

Imităm toate aceste reacții pentru ca cel mic să le vadă și să înțeleagă fiecare etapă în parte.

Iar ultimul pas al jocului este să îi reamintim copilului că atunci când semaforul este pe galben poate folosi cele două jocuri de mai sus pentru a se liniști, sau orice altă metodă preferată de el: să bea un pahar cu apă, să deseneze furia, să danseze.

Acest joc este pentru copiii de peste 4 ani, deoarece necesită înțlegerea etapelor furiei. Scopul jocului este ca cel mic să aplice metoda înainte de a se înfuria.

În momentul în care copilul se înfurie, ne coborâm la nivelul lui, pentru a face contact afectiv cu el prin atingeri, privire, voce.

Îi amintim că dragonul furiei a ieșit din ascunziș și îi propunem să facem jocul învățat împreună. Este esențial să modelăm un comportament calm și să-l însoțim pentru a învăța să-și gestioneze furia.


Despre furie și agresivitate am mai scris aici:

Au, mă doare! Cum poți gestiona un comportament agresiv?

Conflictele între copii – ne băgăm sau îi lăsăm să se descurce?

Agresivitatea copiilor – cauze și soluții

Ascultă Itsy Bitsy.

images

Vacanța de vară are o valiză plină cu surprize

Știm bine, vacanţa de vară reprezintă bucuria copiilor și cel mai bun moment pentru a fructifica timpul liber.

Totodată, grija părinților este cum să umple timpul liber aflat la dispoziția copiilor, astfel încât aceștia să se relaxeze și să se dezvolte armonios.

În contextul actual, televizorul și calculatorul au devenit principalele surse de divertisment pentru copii și tot mai puțini își îndreptă atenția spre activități care să îi dezvolte.

Vara aceasta vă propun două programe pentru copii care sprijină dezvoltarea lor, dar în același timp sunt distractive, fiind construite cu multe jocuri și activități practice.

Programele se țin în două orașe: București și Piteși.

public-speaking-copii

IMG_9216

  


Public Speaking și comunicare pentru copii și tineri isteți

Încrederea în sine este cheia care, în viață, îți deschide multe uși.
Ajutăm copilul să: comunice mai bine, să-și gestioneze emoțiile, să își depășească temerile și timiditatea.
Prinde acum oferta de vară: 4 module + 1 modul GRATUIT.
Părintele primește feedback individual, personalizat, după fiecare modul.

 

Vârstă: Grupă 8-12 ani / Grupă 13-16 ani

Maximum 8 copii/grupă

Durată: 2.5 ore/modul

Beneficiile programului:

  • De cele mai multe ori, succesul depinde de cât de bine știi să prezinți, sau cât de bine știi să te prezinți. Prima impresie contează
  • Întreaga viață ne întâlnim cu situații în care trebuie să vorbim în fața celorlalți – la școală, la examene, la un interviu, la locul de muncă. Cum ar fi dacă ne-am pregăti să facem față acestei provocări?
  • Copilul învață să-și gestioneze emoțiile atunci când este în fața unui public, mai ales prin practică. Chiar și cei mai buni speakeri au emoții la începutul unei prezentări
  • Dacă manifestă reticență față de noile activități, își va explora teama de a greși și teama de nou
  • Se va simți competent, iar acest lucru îi va crește încrederea în sine
  • Vom descoperi secretele limbajului trupului și cum acesta ne poate fi un aliat bun în gestionarea emoțiilor
  • Feedback-ul individual, primit în urma fiecărui modul, îi va fi de ajutor părintelui pentru a cunoaște mai bine copilul, dar și pentru a afla cum îl poate sprijini pe acesta în viitor

Mai multe informații aici: http://adrianamitu.com/public-speaking-pentru-copii/

 

Program Learn&Play – Învață eficient și ușor

Cum ar fi dacă încă din copilărie am învăța cum să învățăm?

Sistemul școlar actual nu se poate adapta pentru fiecare copil în parte, însă copilul poate dezvolta mecanisme de adaptare care îl vor ajuta să-și dezvolte la maximum potențialul.

Ajutăm copilul să: învețe să învețe, să-și dezvolte paliere ale gândirii rareori abordate în sistemul clasic de învățământ, să își dezvolte gândirea laterală, creatvitatea și capacitatea de rezolvare a problemelor.

Prinde acum oferta de vară: 4 module + 1 modul GRATUIT.

Părintele primește feedback individual, personalizat, după fiecare modul.

 

Grupe: Clasele II-IV / Clasele V-VII

Maximum 8 copii/grupă

Durată: 2.5 ore/modul

Beneficiile programului:

  • Copilul va dobândi mai multe metode de analiză și învățare ce îl vor sprijini în vederea eficientizării activității școlare și nu numai
  • Copilul își va dezvolta paliere ale gândirii care nu sunt abordate în sistemul clasic de învățământ, dar care sunt indispensabile astăzi
  • Întreg programul are la bază jocuri, exerciții, activități interactive, ce îl vor ajuta pe copil să integreze mai ușor informațiile
  • Își va dezvolta gândirea creativă, capacitatea de rezolvare a problemelor și de a face conexiuni între anumite elemente, abilitatea de a înțelege și analiza un text
  • Feedback-ul individual, primit în urma fiecărui modul, îi va fi de ajutor părintelui pentru a cunoaște mai bine stilul de învățare al copilului, dar și pentru a afla cum îl poate sprijini pe acesta în viitor

 

Mai multe informații aici: http://adrianamitu.com/program-learnplay-invata-eficient-si-usor/

 


Citește mai multe despre fiecare curs în parte, aici:

Petrecem de ziua copilului cu peste 10 ore de distracţie în familie

Anul trecut am făcut parte din proiectul „1 Iunie zi liberă națională”, lansat de radio Itsy Bitsy.

De la bun început mi s-a părut o idee grozavă și tot de la bun început am știut că vom reuși în acest demers, cunoscând oamenii care se află în echipa Itsy Bitsy. Și nu m-am înșelat.

Anul acesta avem bucuria de a petrece această zi, cu mic, cu mare, și să ne bucurăm de o zi doar pentru copii și pentru copilul nostru interior, pe care avem ocazia să-l scoatem la joacă.

Așa că, am să vă lansez o invitație de nerefuzat:

Pentru prima oară de când Ziua Copilului a devenit zi liberă naţională, de 1 Iunie echipa Itsy Bitsy FM invită toţi copiii şi părinţii la un eveniment cu peste 10 ore de distracţie în aer liber. Se va sărbători ceea ce Itsy Bitsy a obţinut în 2016 pentru toţi românii:  o zi liberă, în care copiii să poată petrece împreună cu părinţii.

De la 10:00 dimineaţa, Parcul Al.Ioan Cuza (fost I.O.R.) se va transforma într-un uriaş loc de distracţie, în care fiecare familie va putea alege activităţile preferate, căci sunt pregătite surprize în zonele: Itsy Bitsy Show, Itsy Bitsy Joacă, Itsy Bitsy Creativ, Itsy Bitsy Sport, Itsy Bitsy Bebe, Itsy Bitsy Foto şi Itsy Bitsy VIP de la Foişorul de Lemn. Copiii şi părinţii se vor implica în activităţi pe alei, vor intra în direct la radio, în transmisiunile live de dimineaţă, chiar de pe scena Itsy Bitsy Show.

Pe scena Itsy Bitsy Show vor urca eroii preferaţi ai copiilor: Itsy, Bitsy, SuperZăpă şi Profesorul de Joacă Leon Magdan. Alături de ei vor veni artişti ca Virgil Ianţu, Marius Moga, actorul Marian Râlea, Gabriel Cotabiţă, Magicianul Bogdan Muntean şi chiar Maia Malancuş, câştigătoarea de la Vocea României Junior. Vor cânta şi vor dansa copii din cluburile: DeMogaCamp & Contrapunct, Grupul Miniton, Corul Liliput, Corul de Copii Radio, Şcoala de Joacă, Trouble Crew şi Mini Trouble, STEYsha School of Irish Dance, Clubul Davidans, Asociaţia pentru formare. Gazda serii va fi realizatoarea radio Ruxandra Rusan.

La Zona Itsy Bitsy VIP, care va fi în Foişorul de lemn, părinţii vor putea fi prezenţi la lansarea cărţii “Copiii ştiu… emoţiile sunt bune”, prima carte semnată de Virgil Ianţu. Vor putea afla de la actriţa şi realizatoarea radio Tily Niculae, reţete creative pentru copii, din proaspăt lansata carte “Reţete sofisticate”.   

Tot la Zona Itsy Bitsy VIP, mămicile vor invăţa de la realizatoarea TV Florentina Opriş, cum pot face sport împreună cu cei mici, pentru a-şi recăpăta silueta după sarcină. Vedeta Roxana Iliescu, le va povesti apoi mămicilor cum pot să îşi păstreze feminitatea şi în rolul de mamă. Iar actriţele Ioana Ginghină şi Raluca Guslicov le vor arăta părinţilor şi copiilor idei de joacă inspirate din teatru.

Pentru că părinţii au susţinere de ani buni şi din partea mamelor blogger, aceştia au şansa de a-şi întâlni blogger-ul preferat la Foişorul de lemn. Distracţia în familie îmbracă cele mai diverse forme şi mamele blogger, alături de copiii lor, au ales să arate publicului prezent cele mai diverse activităţi, ca inspiraţie pentru timp de calitate părinte-copil. Vor fi prezente: Ana Nicolescu, Florina Badea, Miruna Ioani, Carmen Radu, Mihaela Dămăceanu, Amina Tomescu, Anca Gheorghe, Cristina Oţel, Dina Bento, Lucia Radu Simota, Bianca Timsa Stoicescu, Ana Maria Mitruş, Ioana Marinescu, Gabriela Maalouf, Alina Elena Golaes şi trainerul Otilia Mantelers.

Voi fi și eu acolo cu ateliere pentru copii: dezvoltare emoțională, public speaking și atelierul de povești.

Mai multe informaţii despre eveniment pot fi găsite pe www.itsybitsy.ro şi pe pagina de facebook a evenimentului.

Să ne (re)vedem cu bine,

Adriana Mitu

Copiii aleg distracţia pe internet şi părinţii îi vor programatori

Bine te-am (re)găsit,

Este tehnologia benefică sau dăunătoare?

Ca orice alt lucru, dacă îl încadrăm la una dintre cele două extreme: a petrece prea mult timp în fața ecranului, sau a nu lua deloc contact cu tehnologia, putem vorbi de un deserviciu pe care îl facem copiilor.

În prima situație pentru că acel copil este deconectat foarte mult timp de lumea din jurul său, de realitate, de sine și de ceilalți. Iar în a doua situație pentru că tehnologia a devenit parte din viața noastră, este folosită în multe meserii, iar cei ce o stăpânesc foarte bine au un avantaj.

Iată ce relevă un studiu realizat de Open-I Research, pentru Itsy Bitsy şi Orange:

74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri, relevă un nou studiu Open-I Research, realizat pentru Itsy Bitsy şi Orange. În schimb, majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.

Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive .

“În contextul actual, în care smartphone-ul este aproape o extensie a corpului, ce iţi poate oferi acces instant la aproape orice fel de entertainment, socializare şi informare, parintele are un rol foarte dificil. El este în postura de a proteja copilul de potenţialele pericole ale accesării internetului şi reţelelor de socializare, dar şi de dependenţa pe care o poate da mediul on-line. În acelaşi timp, părintele român, în cazul de faţă din capitală, vrea sa aibă un copil adaptat, care să poată folosi tehnologia în avantajul său, şi nu puţini văd IT&C-ul un domeniu de viitor pentru copilul lor.” a spus Adina Nica, Consultant Open-I Research.

În ceea ce priveşte conturile pe care le au pe internet copiii, cele mai multe sunt pe platforme de jocuri (jumătate dintre copiii cu vârste peste 7 ani au astfel de conturi), iar după 10 ani cei mai mulţi copii au cont de email şi pe reţele de socializare (54% în reţele de socializare).

Principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

De aceea, în luna mai Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, oferindu-le o experienţă bună cu tehnologia.

„Trăim în era tehnologiei şi, ca părinţi, e nevoie să-i învăţăm pe copiii noştri să ia partea bună a tehnologiei şi să se ferească de partea ei nocivă. Aşa că am iniţiat studiul Părinţii copiilor digitali care analizează obiceiurile de consum de tehnologie ale copiilor. Pe baza concluziilor studiului, luna aceasta vom realiza la radio o serie de emisiuni zilnice cu specialişti care îi vor ajuta pe parinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală.” declară Nadia Tătaru, co-fondator şi director Itsy Bitsy FM.

Studiul Open-I Research a fost realizat în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie.  Mai multe detalii pot fi accesate pe www.itsybitsy.ro.

Despre ITSY BITSY – Brandul ITSY BITSY include singurul post de radio din România pentru părinţi şi copii, www.itsybitsy.ro, ateliere pentru părinţi şi copii , spectacole Itsy Bitsy Show şi evenimente pentru timpul liber în familie. Itsy Bitsy FM emite în prezent în Bucureşti şi în peste jumătate din teritoriul României.

Itsy Bitsy a obţinut pentru părinţi şi copii zi liberă naţională de 1 Iunie.

Despre tehnologie am mai scris și aici:

Tehnologia. Cum îi ajutăm pe copii să aleagă conștient și nu dependent

Televizorul – prietenul cel mai bun al copilului?

Gânduri bune,

Adriana Mitu

7 moduri prin care poți ajuta copilul să învețe mai bine

Bine te-am (re)găsit,

Învățarea este un proces complex, presărat cu multe suișuri și coborâșuri, cu momente de sclipire și momente de frustrare.

Învățarea este un proces greu, ce necesită mult efort din partea oricărei persoane ce se angajează în acest proces.

Și, cel mai important, învățarea este un stil de viață, este un obicei, o necesitate pe care o manifestăm încă de câd venim pe lume și ne însoțește întreaga viață.

Modul în care noi, adulții – părinți, dascăli, ne raportăm la învățare, influențează atitudinea copilului față de procesul învățării. Iar această atitudine față de informație persistă, în cele mai multe situații, neschimbată și la maturitate.

Ce am putea face pentru a sprijini învățarea? Iată mai jos șapte idei care te vor ajuta:

1. Învățarea este un produs al gândirii. De aceea ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra procesului de gândire care a dus la un rezultat și nu doar asupra răspunsului final. Astfel, pot fi observate lacunele și motorul care stă în spatele fiecărei idei. Este esențial să-i implicăm pe copii în procesul de învățare și nu să-i vedem ca pe simpli recpetori ai informației.

Cum putem face acest lucru?

Făcând gândirea vizibilă. Această tehnică este din ce în ce mai folosită de către școlile din străinătate și chiar de câteva cadre didactice din România.

Aceasta ajută pentru a construi procesul gândirii ce poate fi aplicat în mai multe contexte și nu pentru a acumula cantități mari de informații în sacii memoriei.

În gândirea vizibilă sunt încurajate discuțiile de grup în care fiecare copil spune ce se află în mintea lui atunci când privește un obiect, o imagine, când citește un text. „Ce vezi, ce crezi despre acel lucru, ce întrebări ai în minte când privești lucrul respectiv?” Practic stimulează copilul să fie activ în procesul învățării și nu pasiv, așa cum ne-am obișnuit.

2. Sprijină învățarea prin asociere. Ajută copilul să-și formeze un mod de învățare prin care folosește ceva ce știe deja, pentru a-și însuși ceva nou. Asocierea este modul natural de funcționare al creierului. Nu avem mii de mici fișere în care este stocată informația, în schimb învățarea ține de asocieri.

Creierul procesează o informație din prezent și o leagă de o experiență trecută. Atunci când neuronii se activează împreună, ei se asociază, formând legături (sinapse).

Cum putem face acest lucru?

Folosindu-ne de orice mijloc prin care copilul ar putea asocia o informație cu ceva ce știe deja, ori ceva ce îl pasionează sau îi stârnește curiozitatea, amuzamentul, astfel creând în creier amprenta acelei informații. Spre exemplu, atunci când copilul învață un cuvânt nou pe care nu reușește să-l rețină, putem asocia cuvântul (sau o parte a acestuia) cu ceva ce știe deja. La fel și când are de învățat denumirile unor orașe, munți, părți ale unor organe, ori personalități istorice.

3. Încurajează-l să-și adreseze întrebări. Multe întrebări.

Pentru a înlesni procesul de învățare avem nevoie să integrăm în acesta emoții precum: curiozitate, interes, bucurie, mândrie, satisfacție. Atunci când ne este stârnită curiozitatea, când ne dorim să știm ceva, suntem mai motivați și ne dedicăm învățării.

Sursa motivației intrinseci se află în emoția curiozității. Aceasta este rădăcina dorinței de a ști.

Întrebările ajută la generarea unor idei noi și a unor răspunsuri care îți pun mintea în funcțiune. „De ce”-urile interminabile ale copiilor sunt o modalitate excelentă prin care ei înțeleg lumea din jurul lor. Cheia dezvoltării cognitive este numărul și calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm zilnic.

Cum putem face acest lucru? Iată câteva întrebări care ajută în procesul de învățare:

  • De ce este acest lucru așa cum este?
  • Unde am mai văzut un lucru asemănător?
  • Cum am procedat în trecut într-o situație similară?
  • Cu ce se aseamănă? Cu ce nu se aseamănă?
  • Unde se integrează această informație nouă în cele pe care le cunosc deja?
  • Ce metaforă pot folosi pentru a exprima această idee?
  • Cum am ajuns la această concluzie?
  • Cum pot verifica această ipoteză?
  • Ce alte variante mai am?
  • Cine mă poate ajuta în legătură cu acest subiect?

4. Greșelile sunt bune. Ele nu sunt doar oportunități de învățare, ci sunt momente în care creierul nostru se dezvoltă. Ultimele studii realizate asupra creierului au scos la iveală că avem beneficii majore din geșelile pe care le facem. Deși noi înșine avem tendința să ne învinovățim atunci când greșim, sau chiar să pedepsim greșelile copiilor, acest mod de a gândi despre greșeli nu ne ajută să devenim mai buni, nici pe noi, nici pe copii. În schimb, scade încrederea și stima de sine.

Cum putem face acest lucru?

Le explic copiilor, pe înțelesul lor, spunându-le că în creierul nostru se aprinde o zonă atunci când greșim (este vorba despre cortexul cingular anterior), ca un beculeț, care ne atenționează că am greșit și astfel învățăm să nu repetăm greșeala. Accentul trebuie pus pe efortul depus, pe ce anume a învățat, ce poate face diferit data viitoare și mai puțin pe rezultatul obținut.

5. Remarcă atunci când copilul reușește să facă un anumit lucru, cu afirmații precum: „ai reușit!”, „ai făcut o conexiune”, „mi se pare foarte interesant punctul tău de vedere”, „ce întrebare interesantă”. Genul acesta de limbaj îl ajută pe copil atât în clasă, cât și acasă. Important este să argumentezi ce anume a făcut bine și nu doar să oferi o laudă goală, precum „bravo!”, sau „foarte bine!”.

6. Autoevaluarea este un alt aspect important, pentru că ajutându-l pe copil să se raporteze la sine, nu doar că îl sprijini să-și dezvolte încrederea în sine, dar astfel analizează și ce a făcut bine într-o anumită situație. Îl poți stimula prin mai multe întrebări să-și formeze o judecată proprie, să-și contureze mai bine imagine de sine. Spre exemplu: „Cum te-ai gândit tu să faci copacul acesta așa vesel?”, „Ce ai simțit când ai reușit să …”, „Crezi că ceea ce ai făcut te-a ajutat? Ai fi putut să faci ceva diferit?”, sau „Ce părere ai despre…?”.

7. Scrierea informațiilor învățate ajută la asimilarea profundă a acestora. Atunci când scriem pe hârtie ceea ce învățăm, în creierul nostru se întăresc legăturile neuronale care ajută la stabilirea unei legături cognitive mult mai profunde, deoarece procesul de scriere este mult mai lent față de rapiditatea cu care noi gândim, așadar informația are timp să se „așeze”.

Cercetătorii au observat că scrisul de mână este un element-cheie în învăţarea literelor şi a poziționării lor în cuvinte, ajutând la dezvoltarea creierului, astflel încât să nu existe probleme ulterioare legate de citirea textelor. Scrierea informațiilor de mână poate ajuta mai ales la acei copii care au dificultăți de învățare sau alte tulburări precum dislexie.

 

Pentru a-i sprijini pe copii în procesul acesta al învățării, care este unul dificil și presărat de frustrări, am construit un program ce se adresează acestei nevoi.

Programul Learn&Play – Dezvoltă-ți potențialul și învață ușor, are în vedere paliere ale gândirii care nu sunt abordate în sistemul clasic de învățământ, dar care sunt indispensabile astăzi.

Copilul va dobândi mai multe metode de analiză și învățare ce îl vor sprijini în vederea eficientizării activității școlare. Întreg programul are la bază jocuri, exerciții, activități interactive, ce îl vor ajuta pe copil să integreze mai ușor informațiile.

Părintele primește feedback individual în urma fiecărui modul, care îi va fi util pentru a cunoaște stilul de învățare al copilului, dar și pentru a-l sprijini pe acesta în viitor.

Află mai multe despre acest program aici: Programul Learn&Play – Dezvoltă-ți potențialul și învață ușor

 

Spor la învățare,

Adriana Mitu

 

Surse: http://www.visiblethinkingpz.org/

http://www.descopera.ro/stiinta/15503220-de-ce-trebuie-sa-stim-sa-scriem-de-mana-in-era-tastaturii

Sursă foto: https://pixabay.com/