Când copiii devin adulți

Bine te-am (re)găsit,

Un copil nu se naște fiind bun sau rău, moral sau imoral. Desigur, are propriul temperament, are preferințele sale, lucruri la care este foarte bun și lucruri la care este mai puțin bun, visurile sale. Fiecare copil este unic în felul său, însă nu este bun sau rău, iar un foarte mare impact îl are familia în care crește și cadrul pe care îl stabilește aceasta, prin valorile pe care adulții semnificativi din viața unui copil le modelează.

De multe ori se întâmplă să neglijăm micile lecții de viață ale copiilor.

  • Când un copil de opt ani se ceartă cu un prieten, el își exersează ablitățile de a rezolva confliectele.
  • Când un bebeluș nu reușește să facă un anumit lucru de prima dată, dar tot încearcă, până când reușește, el dezvoltă chiar atunci toleranță la frustrare.
  • Când un copil vede un alt copil plângând sau rănit și este preocupat de ce simte prietenul său, acesta este primul pas în dezvoltarea empatiei.
  • Când un adolescent ia o decizie care îl afectează într-un mod negativ, acesta este momentul în care învață să aibă o judecată bună.

Disciplinarea copiilor

Nouă ni se pot părea drame mărunte, dar, de fapt, micile lecții de viață sunt lecții esențiale. Experiențele din copilărie au o foarte mare importanță în modelarea comportamentului pe care îl vom vedea mai târziu și la adult.

Maturitatea emoțională, responsabilitatea, luarea unor decizii bune, compasiunea pentru ceilalți; toate acestea nu se dobândesc peste noapte, în schimb este nevoie ca ele să fie sădite în fiecare persoană încă din copilărie.

Am fost crescuți crezând că disciplina este sinonimă cu pedeapsa, că a disciplina înseană să corectezi comportamentul copilului aplicând diverse mijloace, recompense și pedepse.

Din păcate, consecințele acestor modalități de disciplinare nu sunt cele pe care ni le dorim pentru viitorul adult.

Obiectivul fiecărui părinte și adult implicat în educația copilului este acela de a crește o persoană care să fie fericită, autonomă, morală, care să se automotiveze, să aibă încredere în ea și să dezvolte relații și parteneriate sănătoase atât la nivel personal, cât și profesional. Cu alte cuvinte să fie un adult echilibrat și întreg emoțional.

De fapt, de la aceste întrebări ar trebui să pronească fiecare intenție de a disciplina: Care este obiectivul pe termen lung? Ce îți dorești să învețe copilul în această situație?

Copiii inavtaExistă două tipuri de obiective în disciplinare:

  • Obiective pe termen scurt: care vizează obținerea cooperării – să mănânce, să-și strângă jucăriile, să nu lovească și așa mai departe.
  • Obiective pe termen lung: care vizează construirea de abilități și dezvoltarea integrală a copilului – să fie sănătos, ordonat și organizat, să fie empatic și așa mai departe.

De multe ori acționăm asupra unui comportament al copilului, urmărind efectul imediat, însă fără a ne gândi la implicațiile pe termen lung.

O singură acțiune cel mai probabil nu va avea un impact major în dezvoltarea sa, însă făcând astăzi ceea ce ai făcut și ieri, iar mâine ceea ce ai făcut și astăzi, ajungi la un tipar repetitiv care în mod clar va influența viitorul adult.

De aceea, îți propun să fii atent la ușile pe care le deschizi în relaționarea cu copilul.

Probabil cel mai cunoscut autor care vorbește despre disciplină, iubire necondiționată și pedepsirea prin recompense, este Alfie Kohn. Acesta revine în București la o conferință organizată pe data de 21 Mai de Totul Despre Mame.

FbCover2

Evenimentul este structurat în două părți:

Conferința 1  – Parenting Necondiționat              

Conferința 2 – Argument împotriva competiției

Evenimentul va avea loc la Muzeul Național de Artă al României, sala AUDITORIUM, în data de 21 Mai, de la ora 10:00.

Pentru înscrieri și alte detalii mergeți aici: Conferință Alfie Kohn București.

 

Gânduri bune,

Adriana

 

Sursă foto: aici și aici

Spune-mi părerea ta aici: