Petrecem de ziua copilului cu peste 10 ore de distracţie în familie

Anul trecut am făcut parte din proiectul „1 Iunie zi liberă națională”, lansat de radio Itsy Bitsy.

De la bun început mi s-a părut o idee grozavă și tot de la bun început am știut că vom reuși în acest demers, cunoscând oamenii care se află în echipa Itsy Bitsy. Și nu m-am înșelat.

Anul acesta avem bucuria de a petrece această zi, cu mic, cu mare, și să ne bucurăm de o zi doar pentru copii și pentru copilul nostru interior, pe care avem ocazia să-l scoatem la joacă.

Așa că, am să vă lansez o invitație de nerefuzat:

Pentru prima oară de când Ziua Copilului a devenit zi liberă naţională, de 1 Iunie echipa Itsy Bitsy FM invită toţi copiii şi părinţii la un eveniment cu peste 10 ore de distracţie în aer liber. Se va sărbători ceea ce Itsy Bitsy a obţinut în 2016 pentru toţi românii:  o zi liberă, în care copiii să poată petrece împreună cu părinţii.

De la 10:00 dimineaţa, Parcul Al.Ioan Cuza (fost I.O.R.) se va transforma într-un uriaş loc de distracţie, în care fiecare familie va putea alege activităţile preferate, căci sunt pregătite surprize în zonele: Itsy Bitsy Show, Itsy Bitsy Joacă, Itsy Bitsy Creativ, Itsy Bitsy Sport, Itsy Bitsy Bebe, Itsy Bitsy Foto şi Itsy Bitsy VIP de la Foişorul de Lemn. Copiii şi părinţii se vor implica în activităţi pe alei, vor intra în direct la radio, în transmisiunile live de dimineaţă, chiar de pe scena Itsy Bitsy Show.

Pe scena Itsy Bitsy Show vor urca eroii preferaţi ai copiilor: Itsy, Bitsy, SuperZăpă şi Profesorul de Joacă Leon Magdan. Alături de ei vor veni artişti ca Virgil Ianţu, Marius Moga, actorul Marian Râlea, Gabriel Cotabiţă, Magicianul Bogdan Muntean şi chiar Maia Malancuş, câştigătoarea de la Vocea României Junior. Vor cânta şi vor dansa copii din cluburile: DeMogaCamp & Contrapunct, Grupul Miniton, Corul Liliput, Corul de Copii Radio, Şcoala de Joacă, Trouble Crew şi Mini Trouble, STEYsha School of Irish Dance, Clubul Davidans, Asociaţia pentru formare. Gazda serii va fi realizatoarea radio Ruxandra Rusan.

La Zona Itsy Bitsy VIP, care va fi în Foişorul de lemn, părinţii vor putea fi prezenţi la lansarea cărţii “Copiii ştiu… emoţiile sunt bune”, prima carte semnată de Virgil Ianţu. Vor putea afla de la actriţa şi realizatoarea radio Tily Niculae, reţete creative pentru copii, din proaspăt lansata carte “Reţete sofisticate”.   

Tot la Zona Itsy Bitsy VIP, mămicile vor invăţa de la realizatoarea TV Florentina Opriş, cum pot face sport împreună cu cei mici, pentru a-şi recăpăta silueta după sarcină. Vedeta Roxana Iliescu, le va povesti apoi mămicilor cum pot să îşi păstreze feminitatea şi în rolul de mamă. Iar actriţele Ioana Ginghină şi Raluca Guslicov le vor arăta părinţilor şi copiilor idei de joacă inspirate din teatru.

Pentru că părinţii au susţinere de ani buni şi din partea mamelor blogger, aceştia au şansa de a-şi întâlni blogger-ul preferat la Foişorul de lemn. Distracţia în familie îmbracă cele mai diverse forme şi mamele blogger, alături de copiii lor, au ales să arate publicului prezent cele mai diverse activităţi, ca inspiraţie pentru timp de calitate părinte-copil. Vor fi prezente: Ana Nicolescu, Florina Badea, Miruna Ioani, Carmen Radu, Mihaela Dămăceanu, Amina Tomescu, Anca Gheorghe, Cristina Oţel, Dina Bento, Lucia Radu Simota, Bianca Timsa Stoicescu, Ana Maria Mitruş, Ioana Marinescu, Gabriela Maalouf, Alina Elena Golaes şi trainerul Otilia Mantelers.

Voi fi și eu acolo cu ateliere pentru copii: dezvoltare emoțională, public speaking și atelierul de povești.

Mai multe informaţii despre eveniment pot fi găsite pe www.itsybitsy.ro şi pe pagina de facebook a evenimentului.

Să ne (re)vedem cu bine,

Adriana Mitu

Copiii aleg distracţia pe internet şi părinţii îi vor programatori

Bine te-am (re)găsit,

Este tehnologia benefică sau dăunătoare?

Ca orice alt lucru, dacă îl încadrăm la una dintre cele două extreme: a petrece prea mult timp în fața ecranului, sau a nu lua deloc contact cu tehnologia, putem vorbi de un deserviciu pe care îl facem copiilor.

În prima situație pentru că acel copil este deconectat foarte mult timp de lumea din jurul său, de realitate, de sine și de ceilalți. Iar în a doua situație pentru că tehnologia a devenit parte din viața noastră, este folosită în multe meserii, iar cei ce o stăpânesc foarte bine au un avantaj.

Iată ce relevă un studiu realizat de Open-I Research, pentru Itsy Bitsy şi Orange:

74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri, relevă un nou studiu Open-I Research, realizat pentru Itsy Bitsy şi Orange. În schimb, majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.

Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive .

“În contextul actual, în care smartphone-ul este aproape o extensie a corpului, ce iţi poate oferi acces instant la aproape orice fel de entertainment, socializare şi informare, parintele are un rol foarte dificil. El este în postura de a proteja copilul de potenţialele pericole ale accesării internetului şi reţelelor de socializare, dar şi de dependenţa pe care o poate da mediul on-line. În acelaşi timp, părintele român, în cazul de faţă din capitală, vrea sa aibă un copil adaptat, care să poată folosi tehnologia în avantajul său, şi nu puţini văd IT&C-ul un domeniu de viitor pentru copilul lor.” a spus Adina Nica, Consultant Open-I Research.

În ceea ce priveşte conturile pe care le au pe internet copiii, cele mai multe sunt pe platforme de jocuri (jumătate dintre copiii cu vârste peste 7 ani au astfel de conturi), iar după 10 ani cei mai mulţi copii au cont de email şi pe reţele de socializare (54% în reţele de socializare).

Principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

De aceea, în luna mai Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, oferindu-le o experienţă bună cu tehnologia.

„Trăim în era tehnologiei şi, ca părinţi, e nevoie să-i învăţăm pe copiii noştri să ia partea bună a tehnologiei şi să se ferească de partea ei nocivă. Aşa că am iniţiat studiul Părinţii copiilor digitali care analizează obiceiurile de consum de tehnologie ale copiilor. Pe baza concluziilor studiului, luna aceasta vom realiza la radio o serie de emisiuni zilnice cu specialişti care îi vor ajuta pe parinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală.” declară Nadia Tătaru, co-fondator şi director Itsy Bitsy FM.

Studiul Open-I Research a fost realizat în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie.  Mai multe detalii pot fi accesate pe www.itsybitsy.ro.

Despre ITSY BITSY – Brandul ITSY BITSY include singurul post de radio din România pentru părinţi şi copii, www.itsybitsy.ro, ateliere pentru părinţi şi copii , spectacole Itsy Bitsy Show şi evenimente pentru timpul liber în familie. Itsy Bitsy FM emite în prezent în Bucureşti şi în peste jumătate din teritoriul României.

Itsy Bitsy a obţinut pentru părinţi şi copii zi liberă naţională de 1 Iunie.

Despre tehnologie am mai scris și aici:

Tehnologia. Cum îi ajutăm pe copii să aleagă conștient și nu dependent

Televizorul – prietenul cel mai bun al copilului?

Gânduri bune,

Adriana Mitu

7 moduri prin care poți ajuta copilul să învețe mai bine

Bine te-am (re)găsit,

Învățarea este un proces complex, presărat cu multe suișuri și coborâșuri, cu momente de sclipire și momente de frustrare.

Învățarea este un proces greu, ce necesită mult efort din partea oricărei persoane ce se angajează în acest proces.

Și, cel mai important, învățarea este un stil de viață, este un obicei, o necesitate pe care o manifestăm încă de câd venim pe lume și ne însoțește întreaga viață.

Modul în care noi, adulții – părinți, dascăli, ne raportăm la învățare, influențează atitudinea copilului față de procesul învățării. Iar această atitudine față de informație persistă, în cele mai multe situații, neschimbată și la maturitate.

Ce am putea face pentru a sprijini învățarea? Iată mai jos șapte idei care te vor ajuta:

1. Învățarea este un produs al gândirii. De aceea ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra procesului de gândire care a dus la un rezultat și nu doar asupra răspunsului final. Astfel, pot fi observate lacunele și motorul care stă în spatele fiecărei idei. Este esențial să-i implicăm pe copii în procesul de învățare și nu să-i vedem ca pe simpli recpetori ai informației.

Cum putem face acest lucru?

Făcând gândirea vizibilă. Această tehnică este din ce în ce mai folosită de către școlile din străinătate și chiar de câteva cadre didactice din România.

Aceasta ajută pentru a construi procesul gândirii ce poate fi aplicat în mai multe contexte și nu pentru a acumula cantități mari de informații în sacii memoriei.

În gândirea vizibilă sunt încurajate discuțiile de grup în care fiecare copil spune ce se află în mintea lui atunci când privește un obiect, o imagine, când citește un text. „Ce vezi, ce crezi despre acel lucru, ce întrebări ai în minte când privești lucrul respectiv?” Practic stimulează copilul să fie activ în procesul învățării și nu pasiv, așa cum ne-am obișnuit.

2. Sprijină învățarea prin asociere. Ajută copilul să-și formeze un mod de învățare prin care folosește ceva ce știe deja, pentru a-și însuși ceva nou. Asocierea este modul natural de funcționare al creierului. Nu avem mii de mici fișere în care este stocată informația, în schimb învățarea ține de asocieri.

Creierul procesează o informație din prezent și o leagă de o experiență trecută. Atunci când neuronii se activează împreună, ei se asociază, formând legături (sinapse).

Cum putem face acest lucru?

Folosindu-ne de orice mijloc prin care copilul ar putea asocia o informație cu ceva ce știe deja, ori ceva ce îl pasionează sau îi stârnește curiozitatea, amuzamentul, astfel creând în creier amprenta acelei informații. Spre exemplu, atunci când copilul învață un cuvânt nou pe care nu reușește să-l rețină, putem asocia cuvântul (sau o parte a acestuia) cu ceva ce știe deja. La fel și când are de învățat denumirile unor orașe, munți, părți ale unor organe, ori personalități istorice.

3. Încurajează-l să-și adreseze întrebări. Multe întrebări.

Pentru a înlesni procesul de învățare avem nevoie să integrăm în acesta emoții precum: curiozitate, interes, bucurie, mândrie, satisfacție. Atunci când ne este stârnită curiozitatea, când ne dorim să știm ceva, suntem mai motivați și ne dedicăm învățării.

Sursa motivației intrinseci se află în emoția curiozității. Aceasta este rădăcina dorinței de a ști.

Întrebările ajută la generarea unor idei noi și a unor răspunsuri care îți pun mintea în funcțiune. „De ce”-urile interminabile ale copiilor sunt o modalitate excelentă prin care ei înțeleg lumea din jurul lor. Cheia dezvoltării cognitive este numărul și calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm zilnic.

Cum putem face acest lucru? Iată câteva întrebări care ajută în procesul de învățare:

  • De ce este acest lucru așa cum este?
  • Unde am mai văzut un lucru asemănător?
  • Cum am procedat în trecut într-o situație similară?
  • Cu ce se aseamănă? Cu ce nu se aseamănă?
  • Unde se integrează această informație nouă în cele pe care le cunosc deja?
  • Ce metaforă pot folosi pentru a exprima această idee?
  • Cum am ajuns la această concluzie?
  • Cum pot verifica această ipoteză?
  • Ce alte variante mai am?
  • Cine mă poate ajuta în legătură cu acest subiect?

4. Greșelile sunt bune. Ele nu sunt doar oportunități de învățare, ci sunt momente în care creierul nostru se dezvoltă. Ultimele studii realizate asupra creierului au scos la iveală că avem beneficii majore din geșelile pe care le facem. Deși noi înșine avem tendința să ne învinovățim atunci când greșim, sau chiar să pedepsim greșelile copiilor, acest mod de a gândi despre greșeli nu ne ajută să devenim mai buni, nici pe noi, nici pe copii. În schimb, scade încrederea și stima de sine.

Cum putem face acest lucru?

Le explic copiilor, pe înțelesul lor, spunându-le că în creierul nostru se aprinde o zonă atunci când greșim (este vorba despre cortexul cingular anterior), ca un beculeț, care ne atenționează că am greșit și astfel învățăm să nu repetăm greșeala. Accentul trebuie pus pe efortul depus, pe ce anume a învățat, ce poate face diferit data viitoare și mai puțin pe rezultatul obținut.

5. Remarcă atunci când copilul reușește să facă un anumit lucru, cu afirmații precum: „ai reușit!”, „ai făcut o conexiune”, „mi se pare foarte interesant punctul tău de vedere”, „ce întrebare interesantă”. Genul acesta de limbaj îl ajută pe copil atât în clasă, cât și acasă. Important este să argumentezi ce anume a făcut bine și nu doar să oferi o laudă goală, precum „bravo!”, sau „foarte bine!”.

6. Autoevaluarea este un alt aspect important, pentru că ajutându-l pe copil să se raporteze la sine, nu doar că îl sprijini să-și dezvolte încrederea în sine, dar astfel analizează și ce a făcut bine într-o anumită situație. Îl poți stimula prin mai multe întrebări să-și formeze o judecată proprie, să-și contureze mai bine imagine de sine. Spre exemplu: „Cum te-ai gândit tu să faci copacul acesta așa vesel?”, „Ce ai simțit când ai reușit să …”, „Crezi că ceea ce ai făcut te-a ajutat? Ai fi putut să faci ceva diferit?”, sau „Ce părere ai despre…?”.

7. Scrierea informațiilor învățate ajută la asimilarea profundă a acestora. Atunci când scriem pe hârtie ceea ce învățăm, în creierul nostru se întăresc legăturile neuronale care ajută la stabilirea unei legături cognitive mult mai profunde, deoarece procesul de scriere este mult mai lent față de rapiditatea cu care noi gândim, așadar informația are timp să se „așeze”.

Cercetătorii au observat că scrisul de mână este un element-cheie în învăţarea literelor şi a poziționării lor în cuvinte, ajutând la dezvoltarea creierului, astflel încât să nu existe probleme ulterioare legate de citirea textelor. Scrierea informațiilor de mână poate ajuta mai ales la acei copii care au dificultăți de învățare sau alte tulburări precum dislexie.

 

Pentru a-i sprijini pe copii în procesul acesta al învățării, care este unul dificil și presărat de frustrări, am construit un program ce se adresează acestei nevoi.

Programul Learn&Play – Dezvoltă-ți potențialul și învață ușor, are în vedere paliere ale gândirii care nu sunt abordate în sistemul clasic de învățământ, dar care sunt indispensabile astăzi.

Copilul va dobândi mai multe metode de analiză și învățare ce îl vor sprijini în vederea eficientizării activității școlare. Întreg programul are la bază jocuri, exerciții, activități interactive, ce îl vor ajuta pe copil să integreze mai ușor informațiile.

Părintele primește feedback individual în urma fiecărui modul, care îi va fi util pentru a cunoaște stilul de învățare al copilului, dar și pentru a-l sprijini pe acesta în viitor.

Află mai multe despre acest program aici: Programul Learn&Play – Dezvoltă-ți potențialul și învață ușor

 

Spor la învățare,

Adriana Mitu

 

Surse: http://www.visiblethinkingpz.org/

http://www.descopera.ro/stiinta/15503220-de-ce-trebuie-sa-stim-sa-scriem-de-mana-in-era-tastaturii

Sursă foto: https://pixabay.com/

Creierul – cum influențează diferențele de gen comportamentul copilului

Bine te-am (re)găsit,

Dimorfismul sexual depășește granițele exterioare, iar diferențele dintre fete și băieți pot fi observate acum și în modul de funcționare al creierului.

Acest lucru nu înseamnă că toți băieții pot fi incluși într-o categorie și toate fetele într-o categorie, ci că majoritatea băieților sunt predispuși către aceiași factori care le modelează creierul, la fel întâmplându-se și în cazul fetelor. Desigur că, fiecare copil este unic și niciun șablon nu-i poate încadra pe toți în funcție de gen.

Atât corpurile, cât și mințile copiilor cresc în ritmuri diferite. Fetele tind să își dezvolte mai rapid anumite părți ale creierului, spre exemplu cortextul prefrontal, cel ce se ocupă de autoreglare și autocontrol emoțional. În adolescență, fetele își dezvoltă cu aproximativ doi ani mai devreme această parte a creierului. Ulterior, acest decalaj se echilibrează, însă diferențele între băieți și fete se manifestă pe tot parcursul vieții.

Deoarece creierul fetelor diferă de cel al băieților și invers, aceste diferențe influențează inevitabil comportamentul și preferințele lor.

Pentru că mă fascinează universul minții umane, care pe cât de vast este, pe atât de misterios rămâne încă, am hotărât să mă documentez și să scriu un articol despre cele mai importante diferențe dintre creierului unui băiat și cel al unei fete.

Și iată ce am descoperit:

  • Exstă un spectru de gen în care ne încadrăm încă de la naștere. 80% dintre băieți se încadrează în partea masculină a spectrului, în timp ce 80% dintre fete se încadrează în partea feminină a spectrului. Ce se întâmplă cu restul de 20% din fiecare categorie? Aceștia au predispoziții spre celălalt gen, spre exemplu sunt fete care au aproape la fel de mulți neuroni vizual-spațiali ca și băieții, sau sunt băieți care au la fel de mulți centri ai limbajului ca fetele. Nu alegem modul în care venim pe lume, însă creierul nostru este plastic, așadar îl putem modela, mai ales în primii ani de viață. De aceea, este important să le vorbim băieților, iar cu fetele să realizăm activități cu obiecte geometrice. Așadar, „să lovim” puternic acea parte care este mai puțin înzestrată de natură, pentru a crea un echilibru.
  • Creierul băieților și al fetelor procesează diferit neurotransmițătorii – serotonină, testosteron, estrogen, oxitocină. Acești neurotransmițători modelează creierul bebelușului încă de când acesta este în pântec. Spre exemplu serotonina, printre altele, ne ajută să stăm locului, iar pentru că băieții procesează diferit de fete acest neurotransmițător, ei au tendința să se miște, să se foiască, să fie mai impulsivi decât ele. De asemenea, ei procesează mai puțin oxitocina, hormonul care ajută la atașament.
  • Fetele au, în general, un hipocamp mai mare – partea creierului responsabilă cu memoria de lungă durată. Totodată, în această parte a creierului, fetele au mai multe conexiuni neuronale, ceea ce înseamnă că ele pot integra mai multe informații de natură senzorială, decât băieții. Fetele sunt mult mai înclinate în integrarea emoțiilor în activitățile zilnice.
  • Fetele folosesc mai multe cuvinte decât bieții, folosesc limbajul pentru a-și povesti experiențele, ceea ce le ajută în procesarea și eliberarea emoțiilor. Acest lucru se întâmplă pentru că, încă de la naștere, fetițele au mai mulți centri ai vorbirii, atât în emisfera dreaptă cât și în cea stângă, față de băieți care au centri ai limbajului doar în emisfera stângă. Băieții, pe de altă parte, au tendința să își focalizeze atenția mai mult asupra activităților fizice decât asupra emoțiilor. Se concentrează mai puțin asupra unei stări emoționale și uneori aleg chiar să facă ceva activ, fără legătură cu emoția simțită.
  • Studiul „Sex differences in human neonatal social perception” a evidențiat că, încă de la naștere, fetițele privesc mai mult la fețele persoanelor, iar băieții la jucării suspendate. La doisprezece luni fetele au mai mult contact vizual și se comportă cu mai multă empatie față de ceilalți, în timp ce băieții sunt mai preocupați de obiecte mecanice.
  • Băieții tind să-și asume mai multe riscuri, în timp ce fetele empatizează mai ușor cu ceilalți. Băieții se concentrează mai mult pe sisteme și pe rezolvarea de probeleme, în timp ce fetele sunt mult mai focusate pe construirea relațiior.
  • Dacă ne raportăm la capacitatea de rezolvare a problemelor, am putea spune că băieții au un avantaj. Sau nu. Studiul realizat pe bebeluși de șase luni a scos la iveală cum aceștia abordează diferit, încă de la o vârstă atât de fragedă, rezolvarea problemelor. Bebelușii au fost așezați în fața unui monitor și li s-a oferit un fir. Când trăgeau de fir, ecranul din fața lor se aprindea. Atât băieții cât și fetele au învățat la fel de repede cum să controleze firul pentru a aprinde butonul. La un moment dat, tragerea firului nu a mai condus la aprinderea ecranului – iată problema. Ce credeți că s-a întâmplat atunci? Băieții au ales să caute alte soluții, au tras din ce în ce mai tare de fir. Fetițele au ales o variantă surprinzătoare, au început să plângă văzând că firul nu mai funcționează, cerând astfel ajutorul celorlalți. Desigur că, nu toate fetițele și nu toți băiețeii au reacționat la fel, însă peste 80% din cazuri s-au înscris în categoria de gen. Putem extinde aceast studiu și să analizăm cum fetele și băieții reacționează în mod curent și cum decid să rezolve problemele: băieții caută soluții și testează diferite variante, fetele cer ajutorul, solicită să li se arate, ceea ce poate constitui și un avantaj, ele învățând din experiența respectivă, iar apoi concentrându-și atenția spre un alt lucru pe care îl au de făcut.
  • Majoritatea băițelor se nasc cu mai mulți neuroni vizual-spațiali decât fetele. Acest lucru înseamnă, desigur, că se orientează mult mai ușor în spațiu. De organizarea celulelor neuronale în această zonă este reponsabil testosteronul.
  • Creierul băieților folosește mai multă materie cenușie, în timp ce creierul feteleor folosește mai multă substanță albă. Pentru că zonele cu materie cenușie sunt cele responsabile de informații și centri de procesare a acțiunilor, odată ce s-au implicat într-o activitate care îi preocupă, băieții se concentrează doar asupra acesteia. Materia albă este rețeaua de conexiune între diferite părți ale creierului, ceea ce înseamnă că fetele pot face mai ușor tranziția între sarcini decât băieții.
  • Creierul băieților intră într-o perioadă de relaxare de mai multe ori pe zi decât creierul fetelor.
  • Oamenii de știință de la Institutul Național pentru sănătate, din Bethesda, au strâns date de la 500 de băieți și fete, încercând să descopere cum funcționează diferit creierul acestora. La majoritatea testelor, băieții și fetele au manifestat abilități similare. La câteva teste lucrurile au stat însă diferit: fetele au fost mai bune la memorarea unor cuvinte și au fost mult mai competente la activități ce implicau motricitatea fină (lucrul cu degetele). În timp ce băieții s-au descurcat mai bine la sarcinile care implicau abilități vizual-spațiale și la aranjarea cuburilor în funcție de anumite modele.

Așadar, diferențele dintre genuri există, însă ele nu definesc cine este un individ.

Dacă se lucrează asupra aspectelor unde nu suntem înzestrați de natură, reușim să echilibrăm această balanță. La maturitate este mai dificil să îți modelezi creierul decât în copilărie, iar primii șapte-opt ani din viață sunt anii de aur pentru a crea această elasticitate. Regiuni-cheie cresc sau se micșorează în funcție de cât de mult sunt folosite.

Despre elasticitatea creierului și cum o putem folosi în avantajul copilului, voi scrie într-un artcol viitor.

Alte lucruri interesante despre creier am scirs și în acest articol: 15 lucruri interesante și utile despre creierul copilului tău.

Gânduri bune,

Adriana Mitu

Surse folosite pentru acest articol:

JoAnn Deak – http://www.deakgroup.com/our-educators/joann-deak-phd/

http://www.math.kth.se/matstat/gru/godis/sex.pdf

https://www.psychologytoday.com/blog/hope-relationships/201402/brain-differences-between-genders

https://www.babycenter.com/0_brain-development-is-the-difference-between-boys-and-girls-a_10310673.bc

Sursă foto: Pixabey.

“Modern Dad’s Challenges” – eveniment dedicat taticilor si viitorilor tatici!

Hai la  “Modern Dad’s Challenges” – eveniment de parenting  dedicat taticilor si viitorilor tatici! 


Primavara aceasta vine cu ceva inedit si anume, primul eveniment de parenting dedicat exclusiv…  taticilor!

Asadar, pe 5 aprilie, incepand cu ora 18.30, la Impact Hub Bucuresti, pornim incursiunea in viata proaspetilor sau viitorilor tati: lansam prima editie a evenimentului Modern Dad’s Challenges.

Evenimentul va fi moderat de bloggerul & taticul Andrei Cismaru, iar tema acestei editii este – “Rolul tatalui in perioada pre si post natala”.  Andrei va dezvolta acest subiect impreuna cu speakerii invitati: Dr. Valeria Herdea, Medic primar de medicina generala, medicina de familie cu profil pediatrie; Oana Nicolau, Psihoterapeut de cuplu si familie & Sorin Nicolau, Life and Business Coach si un Invitat surpriza.

Mai multe despre eveniment și pentru înscriere, poți citi aici: http://www.frunzaresc.eu/inregistrare-participanti-modern-dads-challenges/.

Tatii, la fel ca mamele, joaca un rol important in dezvoltarea si evolutia copilasului. Tocmai de aceea, implicarea lor inca din perioada sarcinii si informarea corespunzatoare legata de schimbarile care au loc in corpul femeii, dar si in relatia de cuplu dupa aparitia bebelusului, este foarte importanta. Suportul pe care il pot oferi viitoarei mamici si ulterior intelegerea modului in care decurg lucrurile dupa apariatia bebelusului in viata lor, ii apropie, ii pregateste pentru statutul de tatic si ii ajuta sa imbratiseze mai usor toate provocarile aferente “meseriei” pe care o vor avea pentru tot restul vietii.

Desi exista foarte multe evenimente dedicate parintilor in Romania, focusul este in cea mai mare parte pe rolul mamicii si ce trebuie sa stie pentru a se descurca in aceasta noua calitate, iar discursurile sunt, desigur, in aceasta directie. 

Tatii isi doresc sa se implice si sa lege o relatie apropiata cu bebelusii lor, pastrand in acelasi timp un echilibru in relatia de cuplu. Insa de multe ori nu gasesc informatii adaptate nevoilor lor sau evenimente de la care sa plece cu raspunsuri la intrebarile si subiectele care ii intereseaza sau care le dau emotii (viata intima in perioada pre si post natala, temerea legata de cum se vor descurca cu bebelusul si ce activitati se faca impreuna, intretinerea familiei etc.).

Ca sa-i ajuta sa depaseasca mai usor si sa inteleaga ce presupune fiecare etapa din momentul in care au aflat ca vor deveni tati, pana la postura de tatic, am initiat un proiect educativ dedicat exclusiv lor – Modern Dad’s Challenges.

Tema primei editii a fost selectata in urma unui sondaj realizat in randul taticilor si viitorilor tatici. Asadar, “Rolul tatalui in perioada pre si post natala” va fi subiectul abordat pe 5 aprilie.  

Inscrierile se fac completand formularul de inregistrare de pe blogul Frunzaresc.eu – aici.

Locurile sunt limitate si se ocupa in ordinea inscrierilor.

Mai multe despre eveniment poți afla pe pagina destinată acestuita, aici: http://www.frunzaresc.eu/inregistrare-participanti-modern-dads-challenges/.

Iată și pagina de facebook aici: https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges/.


Realizarea si implementarea acestui proiect educativ de parenting este posibila datorita sponsorilor care s-au alaturat si sustin evenimentul: Cutaden Bebe, Britax Romer Romania, Secom®, Klorane Bebe, A-Derma, LEGO® DUPLO®, D-Link Romania.

Parteneri tehnici: Web Designer Bucuresti si Ballon Rouge.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este initiat de Frunzaresc.eu si realizat si implementat cu agentia de publicitate Creative Energy Corner.

 

Sofia Frunza

Initiator proiect & blogger la Frunzaresc.eu

 

Despre Frunzaresc.eu: Sofia Frunza scrie despre experienta ei si brandurile pe care le foloseste, despre viata de femeie activa si mamica implicata, dar si despre evenimentele la care merge si campaniile pe care le sustine.

Despre Creative Energy Corner: Este o agentie de publicitate ce ofera servicii de PR, Social Media, blogging si marketing online! Completam paleta cu evenimente tematice pentru companii, de la lansari de produse pana la conferinte de presa, gale si petreceri, trade marketing, creatie publicitara si web-design.


Dacă ți-a plăcut această informație, te rog să o împărtășești cu o persoană care știi că are nevoie de ea și s-ar bucura să o afle.

Gânduri bune,

Adriana Mitu

Jocuri pentru dezvoltarea emoțională

Ziua bună,

 

Am spus deja că mi-am propus ca în fiecare Joi să public pe pagina de Facebook Puterea părinților, un joc menit să sprijine dezvoltarea emoțională a copilului și pe care îl poți juca acasă, împreună cu cei mici.

Dacă ai ratat jocurile publicate în ultima perioadă, iată 4 dintre ele mai jos.

EMOȚIILE BUCLUCAȘE


Daca emoțiile tale ar avea o culoare, ce culoare ar avea:
– Frica
– Furia
– Tristețea
– Bucuria
*Opțional: Tipărește un curcubeu și încurajează-l pe cel mic să coloreze curcubeul emoțiilor.

Dacă emoțiile tale ar avea voce, cum ar spune:
– Eu sunt frica
– Eu sunt furia
– Eu sunt tristețea
– Eu sunt bucuria

Poți face o față (expresie):
– Furioasă
– Speriată
– Tristă
– Bucuroasă

Cum merge un om:
– Furios
– Speriat
– Trist
– Bucuros

Această activitate îl ajută pe copil să intre în contact cu stările sale emoționale prin prisma simțurilor și în același timp să recunoască semnalele pe care i le transmite corpul atunci când simte o anumită emoție.

POVESTEA ÎN LANȚ


Acest joc poate fi jucat atât în familie, cât și într-un grup de copii, în clasă, la o petrecere, la un atelier.

Jocul este foarte simplu: o persoană începe să spună o poveste și vorbește timp de un minut. După acest timp se oprește, iar următorul spune povestea în continuare.

Jocul este util pentru dezvoltarea creativității și a imaginației, pentru conectare și pentru dezvoltarea abilității de a povesti.

În același timp, într-un astfel de joc poți afla frământările copilului, el introducând în poveste provocările sale curente dar și lucruri pe care le-a făcut recent.

Înainte de începerea jocului puteți alege personajele, locul unde se întâmplă acțiunea și chiar să desenați câteva elemente din poveste.

EU PUZZLE


Este un joc care îl ajută pe copil să conștientizeze care sunt rolurile sale în raport cu ceilalți și ce presupune fiecare rol.

Tipărește pe o foaie de hârtie mai multe piese de puzzle și încurajează-l pe cel mic să scrie, sau să deseneze, toate rolurile sale. Discutați despre aceste roluri: Ce presupune să fii copil? Dar fratele mai mare? Dar prieten?



Vorbește-i și despre rolurile tale și despre cum și tu ai avut la un moment dat multe dintre rolurile pe care le are el acum, sau poate chiar le mai ai încă.

Poți juca acest joc și împreună cu partenerul și să conștientizați care sunt toate rolurile pe care le aveți în relația voastră: de iubiți, de soți, de părinți, de parteneri, de prieteni. Ce presupune fiecare rol? Pe care aveți tendința să-l folosiți cel mai mult și care este cel de care ați mai uitat?

 

MĂ SIMT NOROCOS PENTRU CĂ …

Recunoștința ne ajută să fim mai fericiți, mai încrezători în propriile resurse, să fim mai satisfăcuți de viețile noastre, mai motivați, să construim relații bune cu ceilalți, să căutăm și să găsim soluții pentru provocările întâmpinate.

În fiecare seară, înainte de culcare, poți face împreună cu cel mic o listă cu lucrurile bune din ziua care a trecut. Sau încurajează-l pe copil să țină un jurnal în care să scrie pentru ce se simte recunoscător.

Amintește-i și de recunoștința față de el însuși, să se aprecieze pentru ceea ce este acum și pentru efortul depus în anumite direcții.

Tu când ți-ai mulțumit ultima oară pentru lucrurile pe care le faci pentru tine sau pentru ceilalți?

 

Mai multe jocuri poți găsi aici: http://eepurl.com/cwk-4L.

 

Hai la joacă!

Adriana Mitu

 

Sursă foto: pixabay.

Mecanisme de apărare psihică folosite de copii

Bin te-am găsit,

Cu toții folosim unele mecanisme de apărare ale eului. Aceste mecanisme ne ajută să atenuăm sau să mascăm conflictele interioare sau factorii de stres care generează anxietate.

Așa cum organismul tău începe să pună în funcțiune mecanisme de vindecare în momentul în care te rănești, la fel se întâmplă și în cazul unei răni emoționale, când psihicul folosește anumite mecanisme pentru a te proteja.

Aceste mecanisme sunt reprezentate de emoții, gânduri sau comportamente aparent involuntare, ce apar ca răspuns la perceperea unui pericol psihic.

Mecanismele de apărare ale eului apar uneori în urma unui eveniment traumatic, însă, de cele mai multe ori sunt un mijloc prin care individul (copil/adult) se păcălește pe sine.

Cum te ajută cunoașterea acestor mecanisme?

Cunoscând detalii despre fiecare în parte, vei putea înțelege cauza anumitor comportamente pe care le adoptă copilul în diferite circumstanțe.

Poți identifica aceste mecanisme la tine însuți/însăți și să conștientizezi de ce le folosești, fiind prezent/ă la aspecte din comportametul tău la care nu ai fi dat atenție în alte stuații și care îți pot oferi mai multe răspunsuri despre tine.

Mecanismele de apărare sunt modalități de a evita emoțiile mai puțin plăcute. Astfel emoțiile ajung să nu mai fie trăite, ci îngropate în sine, în spatele unor măști.

Poți avea o cunoaștere mai profundă a cauzelor din spatele unui comportament al copilului. Astfel poți sprijini copilul mergând direct la cauză (emoția din spatele comportamentului) și nu doar la efectul acesteia (comportamentul manifestat).

Astăzi vreau să vorbesc despre șase dintre mecanismele de apărare ale eului folosite de copii.

1. Regresia – este o revenire la stadiile anterioare de dezvoltare, sau doar manifestarea dorinței de a reveni la acele etape. Apare frecvent atunci când în familie vine un nou frate, sau la copiii ce au trăit experiențe traumatice în primii ani de viață, ori au suferit traume de separare, precum și la cei din centrele de plasament. În cazul regresiei copilul va începe, spre exemplu să urineze din nou în pat, sau în pantaloni, deși renunțase de mult la pampers, sau va spune că dorește să fie alăptat, va gânguri ca un bebeluș și așa mai departe.

2. Identificarea cu agresorul – este un mijloc de apărare al eului folosit în special pentru a depăși anumite frici, atât temeri din registrul fantastic cât și frici din registrul real. Spre exemplu o fetiță care se teme de fantome se va preface că este și ea fantomă, astfel trecând din rolul de victimă în cel de „agresor” (exemplu din Anna Freud).

3. Proiecția – este modalitatea prin care copilul pune pe seama altei persoane anumite aspecte ale caracterului său. Spre exemplu, poate vorbi despre un prieten care este agresiv cu el, la rândul său fiind și el agresiv (fizic, verbal) cu alte persoane. Acele trăsături de caracter care ne plac sau ne displac la ceilalți, care ne trezesc o emoție puternică, le regăsim și la noi înșine.

4. Disonanța cognitivă – este acea modalitate folosită pentru a justifica un anumit comportament, pentru a aplana un conflict interior, pentru a proteja imaginea de sine. Spre exemplu un elev va spune că preferă să copieze la un test pentru că și ceilalți o fac. Astfel, pentru a nu-i fi afectată imaginea de sine (fiecare individ are nevoie să se considere bun și moral), copilul găsește o explicație prin care își validează alegerile.

5. Negarea – este un mecanism ce apare în copilăria timpurie și reprezintă refuzul de a accepta realitatea. O putem întâlni la un copil care spune că părinții săi sunt împreună, deși aceștia au divorțat. Atunci când acel lucru care este negat provoacă o emoție intensă, neplăcută, acesta va fi negat vehement.

6. Deplasareaeste o modalitate de apărare a eului prin care copilul își exprimă gândurile sau emoțiile față de o altă persoană decât sursa acelor gânduri sau emoții. Atunci când un copil este agresat acasă (fizic sau verbal) tinde să devină la rândul său agresiv față de ceilalți. Bullying-ul este un exemplu de deplasare. În spatele comportamentului bully-ului se ascunde teamă și neputință față de situația trăită acasă sau într-un alt context. Logica din spatele acestui mecanism de apărare este aceea că eliberăm emoțiile trăite asupra unei persoane mai slabe sau într-un context unde nu există riscuri.


Descoperă la tine însuți/însăți momente în care folosești aceste mecanisme, iar apoi încearcă să le identfici la copilul tău.

Am mai scris despre proiecție și despre alte principii în relaționările cu ceilalți și aici: Relații sănătoase, copii echilibrați.

 

Gânduri bune,

Adriana

 

Sursă foto: pixabay.

Relații sănătoase, copii echilibrați

Bine te-am regăsit,

Cum îi putem sprijini pe copii să lege relații sănătoase? Relații în care NU sunt victime sau agresori, relații care le împlinesc una dintre cele mai importante nevoi umane, aceea de a socializa și de a aparține unui grup, de a se simți iubiți și de a iubi.

Calitatea vieții noastre este definită de calitatea relațiilor pe care le trăim. Cu cât ne pricepem mai bine să gestionăm conflictele, să comunicăm și să răspundem la reacțiile celorlalți, cu atât închegăm relații personale și profesionale mai sănătoase, ne dezvoltăm armonios, nu doar supraviețuim.

Când vorbim despre relațiile cu ceilalți, întâmpinăm situații provocatoare indiferent ce vârstă avem.

Relațiile din viața noastră pot fi o piatră de moară sau o piatră de temelie, depinde cum alegem să le trăim.

Știm deja că inteligența emoțională joacă un rol foarte important în acest sens. De altfel, se vorbește din ce în ce mai des despre EQ (coeficientul de inteligență emoțională) și cum îi ajută acest set de abilități pe copii.

Iată mai jos câteva idei pe care le dezvolt împreună cu cei mici la ateliere, sau în sălile de clasă:

  1. Care sunt semințele pe care le plantăm în relațiile cu ceilalți?

Orice acțiune a noastră într-o relație are un rezultat. Uneori rezultatul vine de la persoana respectivă (dacă lovim pe cineva, ne lovește înapoi), alteori vine de la o altă persoană sau de la un grup (spre exemplu un copil este exclus de grup pentru că este agresiv verbal și fizic).

Acest principiu se extinde la toate comportamentele pe care le adoptăm: dacă plantez semnițe de neatenție, primesc neatenție, dacă plantez semințe de iubire, primesc iubire.

Ce poți face? Discută cu cel mic despre anumite comportamente care nu îi plac la ceilalți. Apoi invită-l să se gândească la situații când el s-a comportat astfel cu o anumită persoană sau mai multe.

După etapa conștientizării, invită-l să găsească resurse pentru a-și modela comportamentul. Uneori este ușor, alteori este mai dificil. Însă, pentru un copil va fi mult mai simplu să-și schimbe un comportament decât pentru un adult, întrucât adultul are mulți ani în care a folosit acel comportament și multe convingeri subconștiente care îi susțin comportamentul, spre exemplu: „Nu sunt amabil cu ceilalți pentru că TOȚI oamenii sunt răi și parșivi”.

Desigur că, nici cealaltă extremă nu este una care să-l ajute, cea în care este foarte deschis (a se citi naiv) și primește cu bucurie tot ceea ce îi oferă ceilalți.

Orice convingere despre oameni și despre viață care este sădită în sufletul copilului îi va influența acestuia fantastic de mult viața și viitorul.

Atunci când copilul înțelege că schimbarea pornește în primul rând de la el, acesta va căuta soluții în loc să caute vinovați. Uneori soluția va fi să-și modeleze propriul comportament, alteori soluția va fi să stabilească o limită și să nu se lase abuzat/manipulat.

  1. Vorbim doar despre noi, nu despre ceilalți

Există un principiu în psihologie, un mijloc de apărare al Eului, numit proiecție, care spune că atunci când ne interesează (ne place sau ne displace) un comportament al unei persoane, înseamnă că avem acel comportament și noi. Așa că orice om este o oglindă, care ne pune față în față cu propriile comportamente.

Atunci când lucrez cu cei mici am implementat și practicat regula: Vorbim doar despre noi!

Ce poți face? După ce le-am explicat copiilor cele spuse mai sus, în momentul în care vorbeasc despre ceilalți, le reamintesc rugămintea, după care le canalizez atenția către un joc.

Iată două exemple mai jos:

  • O fetiță spune despre o colegă a sa că este cea mai obraznică din clasă. Eu le propun copiilor un joc în care fiecare își spune numele și o calitate sau un lucru pe care știe să-l facă.
  • Un băiețel se amuză pe seama numelui colegei sale, spunându-i Dulia sau Lulia, în loc de Iulia (pentru copii numele are o importanță deosebită și rostirea incorectă a numelui are ecouri în stima de sine). Îi spun băiețelului că se numește Iulia colega sa, iar eu mă numesc Adriana și nu vreau să mi se spună nici Mariana, nici Lariana, nici Cariana și în niciun alt fel. Copiii râd, se simt conectați, iar comportamentul băiețelului nu se repetă (așa cum se întâmplă de multe ori când li se interzice ceva).

După depășirea momentului puteți discuta cu cel mic sau cea mică despre ceea ce a spus și să-l faceți prezent la sentimentele celeilalte persoane, ghidându-l spre pasul următor, dezvoltarea empatiei.

  1. Dezvoltarea empatiei

Empatia înseamnă a ne pune în papucii celuilalt și a încerca să simțim ceea ce simte și el.

Copilului îi este de ajutor dacă adultul îl face prezent la ceea ce simte celălalt, adresându-i întrebări. Martin Hoffman vorbește despre disciplina inductivă, sau cum îl faci pe copil să reflecteze asupra consecințelor acțiunilor sale. Acest tip de disciplină este strâns legat de dezvoltarea inteligenței emoționale, pentru că se referă la a-l ajuta pe copil să înțeleagă și să recunoască emoțiile altei persoane.

Atunci când copilul este mic, părintele poate pune în cuvinte aceste consecințe: “Sora ta s-a simțit tare fericită când i-ai dat jucăria”, “Copilul din parc a plâns după ce l-ai lovit, cred că l-a durut”. Când mai crește, îl poți întreba pe el ce emoții crede că simt ceilalți, rezultate în urma acțiunilor sale: “Cum crezi că se simte prietenul tău când îl suni pentru că știi că este bolnav?”.

Ce poți face? Vorbește-i despre emoțiile celorlalți, în raport cu acțiunile sale. Spre exemplu, spune-i: “Văd că fratele tău este foarte fericit când vă jucați împreună cu noul joc”, sau „Matei s-a simțit trist când l-ai invitat pe la tine, iar apoi l-ai lăsat să se joace singur în cameră”.

  1. Ce se ascunde în spatele comportamentului său?

De multe ori în spatele unui comportament (mai ales unul care este repetat) se ascunde o cauză. Avem tendința să acționăm asupra efectului (comportamentului copilului), fără a schimba sau conștientiza cauza (emoțiile simțite de copil).

Simplul fapt de a-i remarca, înțelege și valida emoția îl ajută pe cel mic.

Spre exemplu, atunci când apare un nou frate în familie această schimbare poate duce la manifestarea unui comportament ostil, sau poate chiar agresiv față de noul membru al familiei. Dacă părintele își îndreaptă atenția doar asupra comportamentului copilului, acesta se poate simți și mai nedreptățit și neiubit, ceea ce va duce la o amplificare a comportamentului său și la fisurerea și mai adâncă a legăturii dintre părinte și copil.

Ce poți face? Întreabă-te întotdeauna care este cauza din spatele comportamentului său și când a apărut acesta, dacă are o nevoie fizică sau emoțională, sau a apărut în urma unei schimbări din viața sa. Copiii (și oamenii) sunt mult mai deschiși spre cooperare atunci când se simt înțeleși, văzuți și iubiți.

A-i valida emoția nu înseamnă a valida și comportamentul, înseamnă a-l înțelege și a-l ghida spre un altfel de comportament dintr-un spațiu de iubire.

  1. Cum mă ajută această relație de prietenie?

Dacă te preocupă modul în care copilul relaționează cu ceilalți și cum își alege prietenii, atunci iată un joc care-l va ajuta pe acesta să facă alegeri înțelepte în viitor.

În acest joc veți defini care sunt valorile voastre în relațiile cu ceilalți: iubire, iertare, generozitate ș.a.m.d.

Atunci când copilul este mic și nu înțelege conceptul de valoare, puteți să discutați despre acele lucruri pe care le prețuiește la un prieten. Faceți fiecare lista de valori și apoi discutați-le.

Vorbiți și despre faptul că, dacă ne dorim o astfel de relație de prietenie, avem nevoie ca, înainte de toate, să fim noi un asemenea prieten.

Mai apoi, păstrați lista unui bun prieten și din când în când consultați-o și întrebați-vă: “Este ceva ce mai vreau să adaug la această listă acum? Am relații care respectă aceste valori? Sunt eu un astfel de prieten?.

Acest joc este excelent pentru a vă evalua propriile relații, pentru a-l sprijini pe copil să și le evalueze pe ale sale și pentru a descoperi aspecte importante din viața lui despre relațiile sale cu ceilalți.

Mai multe jocuri poți găsi aici: 10 Jocuri pentru dezvoltarea emoțională.

 

Gânduri bune,

Adriana

 

P.S. Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să-l împărtășești cu prietenii tăi.

 

Sursă foto: pixabay.

 

Cum poți „asculta” jocul copilului

Bin te-am (re)găsit,

Care sunt cele mai dragi amintiri din copilărie? Câte dintre aceste momente frumoase au fost cu părinții tăi? Și în câte dintre ele vă jucați?

Fără doar și poate, clipele în care te jucai împreună cu părinții sau bunicii sunt parte din sufletul tău.

jocul-copiluluiJocul este o modalitate excelentă de conectare, de hrănire afectivă prin atenția pe care părintele o dăruiește copilului.

Jocul este și un foarte bun instrument de a asculta și de a înțelege lumea copilului, de a deschide poarta spre sufletul său.

Copilul folosește jocurile pentru a înțelege lumea și pentru a da sens experiențelor sale de viață.

Jocul este folosit în două sensuri:

  • Pentru învățare – când copilul se joacă „de-a gătitul”, „de-a magazinul”, „de-a meșterul”;
  • Pentru vindecare – când copilul încearcă să integreze anumite experiențe de viață; spre exemplu după ce merge la doctor, vine acasă și se joacă „de-a doctorul” cu păpușile sale.

De cele mai multe ori, atunci când observăm un copil care se joacă, noi ne gândim că el se relaxează, însă, copilul este într-un proces intens în care acumulează cunoștințe și dezvoltă abilități.

Creierul său lucrează pentru a pune bazele structurilor neuronale care mai târziu îl vor sprijini să înțeleagă operații complexe, precum cele matematice, scrisul, cititul și așa mai departe.

În primii ani de viață, copilul pune bazele nivelului de inteligență pe care îl va atinge la maturitate. Fie că vorbim despre IQ (coeficientul de inteligență) sau EQ (coeficientul de inteligență emoțională), primii șapte ani de viață au o importanță deosebită pentru nivelul acestora. Iar aceștia sunt anii în care copilul învață prin joc.

Copiii înțeleg și interpretează lumea prin jocuri și povești.

Astfel că, atunci când copilul te invită să vă jucați împreună, îți deschide o poartă de comunicare spre lumea sa.

Prin joc, copilul reușește să transmită acele mesaje care sunt mai dificil de verbalizat. Spre exemplu, după apariția unui nou frate putem regăsi în jocul copilului teama de a pierde iubirea părinților.

Privește jocul ca o modalitate de comunicare cu cel mic. Imaginează-ți că stai la masă cu un prieten și afli ce are să îți spună, ce a făcut la grădiniță în ziua respectivă, cum s-au comportat ceilalți cu el în lipsa ta.

La fel cum noi povestim ce am făcut în decursul zilei, partenerului sau unui bun prieten, la fel și copilul își povestește experiențele prin joc.

În aceeași măsură, jocul sprijnă conectarea dintre părinte și copil. Conectarea ajută la o mai bună cooperare și la dezvoltarea armonioasă a copilului.

jocuri-copii

Un alt mod în care poți folosi jocul este pentru a-l sprijini pe copil să-și depășească temerile.

Jocul este un foarte bun aliat atunci când copilul se confruntă cu anumite frici, fie ele din registrul real (precum teama de aspirator, de apă, de a se lăsa tuns) sau din registrul fantastic (de monștri, de întuneric).

Iată doar două tipuri de jocuri pe care le poți folosi cu succes în acest sens:

  • Jocurile de inversarea rolurilor. În aceste jocuri, părintele este cel care se teme, în timp ce copilul este cel puternic. Acest tip de joc este foarte util pentru depășirea fricilor pe care le întâmpină copilul, fie că vorbim despre teama de dentist sau teama de un animal. Ceea ce ai de făcut este să te transpui în rolul unui personaj care se teme de acel lucru care-l sperie pe copil; spre exemplu tu ești pacientul la stomatolog, iar copilul este cel care deține controlul situației, dentistul.
  • Jocul simbolic, cu păpuși, este o altă cale pe care o poți utiliza pentru a-l sprijini pe copil să integreze anumite situații din viața sa. În aceste jocuri folosiți două sau trei păpuși pentru a ilustra o anumită situație care îl frământă pe copil, spre exemplu întoarcerea părintelui la locul de muncă sau apariția unui nou frate. Dacă jocul este eficient, copilul va dori să-l joace de mai multe ori. Îi puteți propune să găsească mai multe finaluri ale poveștii, astfel reușind să vindece situația din viața reală.

Vrei să afli mai multe despre cum îl poți sprijini pe copil prin joc?

Atunci te aștept în Ploiești, pe 16 Mai, de la ora 18:00, la Ploieștiul în culori, la evenimentul de lansarea al primelor patru povești terapeutice din colecția „Abc-ul poveștilor terapeutice”.

Invitat special – Loredana Mocescu.

Această lansare de carte va include și o CONFERINȚĂ GRATUITĂ.

Ce vei descoperi la această conferință?

Vei afla tipuri de jocuri pe care le poți folosi în diferite situații:

  • temeri pe care le manifestă copilul: de separare, de întuneric, de a nu putea face un anumit lucru, de coșmaruri, de străini, de medic, de tuns, de apă și așa mai departe;
  • lipsa de cooperare;
  • limbajul nepotrivit;
  • manifestări agresive – victimă sau agresor;
  • rivalitatea între frați;
  • mințit și trișat;
  • mersul la culcare;
  • pregătirea pentru un eveniment dificil: apariția unui nou frate, prima zi de grădiniță, o procedură medicală și așa mai departe;

Aceste jocuri te vor ajuta să treci mai ușor peste situațiile provocatoare întâmpinate.

Vei înțelege cum să descifrezi mesajele pe care copilul le transmite prin jocul său. Copiii comunică prin joc aspecte importante din viața lor, transmit emoții și nevoi pe care nu le pot verbaliza. Poți utiliza jocul pentru a afla ce a făcut copilul la grădiniță/școală, ce situații îl frământă și care sunt temerile sale.

Vei afla cum poți folosi jocul și poveștile ca instrument terapeutic, de vindecare.

Conferința are o structură practică și multe exemple concrete.


În sală sunt doar 60 de locuri disponibile, care vor fi oferite în ordinea înscrierilor.

Rezervă-ți locul și beneficiază de bonusul special, completând formularul de înscriere:

Buton ma inscriu

Hai să stăm de povești!


Zi cu sărbătoare (în suflet) să avem,

Adriana

Sursă foto: aici și aici.

1 Iunie zi liberă pentru toți românii

Bine te-am (re)găsit,

Astăzi am o super veste care mi-a bucurat sufeltul și sper să vi-l bucure și vouă.

Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care face din 1 Iunie zi liberă pentru toți românii. Propunerea legislativă care modifică articolul 139 din Legea nr. 53 / 2003 – Codul Muncii a avut în spate o campanie inițiată și derulată timp de un an de Itsy Bitsy FM. Campania vizează conștientizarea importanței timpului de calitate părinte-copil.

1-iunie-zi-libera-nationala_2016În campania Itsy Bitsy FM au fost implicați liderii de opinie – Andreea Marin, Virgil Ianțu și Tily Niculae -, parlamentari, psihologi, reprezentații Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), asociații de părinți şi zeci de mii de susţinători din toată țara.

Pornind de la studiile care arată că părinții români reacționează când copiii lor au probleme de sănătate fizică, dar nu sunt preocupați de sănătatea emoțională a celor mici, toate acţiunile campaniei derulate de la începutul anului 2016 au vizat conştientizarea problemei de către părinţi, înţelegerea consecinţelor de către aceştia şi căutarea soluţiilor pentru îmbunătățirea relațiilor dintre copii și părinți.

De acum, de 1 Iunie copiii și părinții au liber la joacă! Vreau însă să accentuez că 1 iunie e doar un simbol. 1 iunie trebuie să fie în fiecare zi, pentru că cei mici au nevoie de timp cu părinții lor. Mulțumesc pe această cale, în numele Itsy Bitsy, tuturor OAMENILOR MARI alături de care am făcut posibilă transformarea zilei de 1 iunie în zi liberă națională.”  Nadia Tătaru, fondator Itsy Bitsy, inițiator al campaniei 1 Iunie zi liberă națională.

Deși părinții declară că petrec destul timp cu copiii, 62% dintre copiii din România își doresc ca părintii lor să petreacă mai mult timp – cu ei. Realitatea este că părinții români acordă prioritate sănătății fizice a copiilor, nu și celei emoționale. Părinții nu sunt familiarizați cu noțiunea de „timp de calitate petrecut cu copiii”, care înseamnă ca părinții să fie prezenți 100% în relație, oferindu-le întreaga atenție copiilor. Cadourile sunt o compensare a timpului limitat pe care părinții îl au pentru cei mici. Însă cel mai bun cadou pentru copii este timpul petrecut împreună cu el, copilul preferând oricând joaca împreună cu părintele oricărui gadget, jucării sau program TV.

Un alt studiu îngrijorător arată că 1 din 10 copii din România stă de vorbă cu părinții lui doar câteva minute într-o zi lucrătoare. Studiul a mai scos în evidenţă faptul că familiile „coexistă” sub acelaşi acoperiş în loc să petreacă timp împreună. La nivel oficial, cele mai recente statistici ANPDCA arată că în România au fost raportate peste 7000 de cazuri de copii neglijați de părinți, numai în primele nouă luni ale anului 2015, mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent.

În lipsa timpului de calitate petrecut cu părinții, cei mici pot dezvolta tulburări grave de comportament. Demersul nostru care are în vedere relaţia copil – părinte va continua astfel încât mesajele noastre să ajungă la cât mai mulţi părinţi din România, iar aceştia să caute soluţii. a spus Nadia Tătaru.

Campania derulată de Itsy Bitsy FM care a susținut inițiativa 1 Iunie zi liberă națională este realizată de GMP Group, cu participarea agenţiilor GMP Advertising, GMP PR, Go Studio şi Point Public Affairs.

Felicitări echipei Itsy Bitsy și tuturor celor care i-au susținut în acest demers!

Știu că a fost nevoie de multă muncă din partea lor, pentru ca toți copiii din România să se bucure de o zi iberă alături de părinți.

Și ce cadou frumos au primit.

Gânduri bune,

Adriana